Crama Segarcea – Sau asa beau oamenii buni!

Fiind acasa (casa parinteasca), m-am gandit ca ar fi potrivit sa dau o fuga la Crama Segarcea, pentru o degustare de vin si pentru a-mi lua ceva vin imbuteliat de acolo.

Nu de alta, dar concediul era pe terminate si voiam sa duc cate o sticla de vin, de la mine de acasa, colegilor si prietenilor. Asta, in ciuda protestelor neveste-mii, care m-a incredintat ca nu ma mai primeste acasa. Sunt convins de asta, dar in fond…voiam sa le duc vin in sticle de sticle colegilor..

Inainte de a descrie Crama Segarcea, vreau sa va spun ca localitatea mea natala Segarcea este situata pe renumitul Drum al Vinului din judetul Dolj, ce cuprinde: Podari, Segarcea, Cerat, Cetate, Galicea Mare, Potelu, Poiana. Localitatile “ingrosate” fac parte din renumitul Domeniu Viticol Dinescu.

Situata la circa 2 km de localitatea cu acelasi nume, Crama Segarcea este extinsa si modernizata dintr-o veche crama construita intre anii 1906 si 1908, fiind in acele timpuri cea mai moderna din Europa, in forma de cruce, si totodata prima cladire din beton armat din Romania, avand pereti dubli pentru ventilare iar procesul de vinificatie se facea gravitational pe patru niveluri. Adresa exacta este: Segarcea str.Dealul Viilor nr.108.

Aceasta crama este urmasa fostului Gostat (pentru cei mai tineri – Gospodarie agricola de stat), de unde ani la rand se aprovizionau mai marii judetului si de asemenea gospodaria de partid sub atenta supraveghere a organelor securitatii statului .Mare parte din cantitatile de vin luau apoi calea exportului.

In 2002,  vechea crama a Casei Regale de la Segarcea a fost cumparata de familia Mihai si Cornelia Anghel,  reinventand astfel  marca Domeniul Coroanei Segarcea, recunoscuta astazi in intreaga tara. Cu investitii totale de 30 milioane de euro, din fonduri proprii dar si europene, au  inlocuit soiurile existente prin replantarea a circa 277 de hectare cu vita de vie, care aduc omului de afaceri anual peste doua milioane de sticle de vin, produsul fiind clasat pe segmentul superior.

Dupa un drum rapid (in maxim 10 minute am ajuns acolo), am intrat in curtea cramei, cautand bineinteles magazinul de vanzare a produselor proprii, excelent amenajat si unde sunt expuse toate sortimentele de vinuri produse din gama Elite si Prestige.

Ca unul nascut in zona, am 2 mari probleme. Imi place vinul sec si nu suport spritul. Mi se pare ca-n vinul sec simti adevaratul gust al vinului, iar a-l amesteca cu apa, in celebrul sprit, reprezinta o blasfemie, duca-se pe pustii…Dar deodata incep sa rememorez amintiri deosebite petrecute de mine in acest loc incarcat de istorie.

Tatal meu Stefan Anghel a ajuns in anii 1951 in Segarcea venind de la Varias impreuna cu unul din fratii Bodnaras, care fusese desemnat de conducerea superioara de partid sa preia conducerea fostului Domeniu al Coroanei si astfel sa infiinteze Gospodaria Agricola Segarcea. A venit “convins”, mai mult deportat, impreuna cu o parte a familiei insemnand peste 15 persoane pentru a lucra aici la Gospodaria Agricola ca sef contabil. Familia a fost repartizata in diferite ferme ale gospodariei, bunicii mei fiind repartizati in imediata apropiere a cramei – bunicul fiind cel care receptiona  strugurii veniti din vii si ii repartiza apoi spre centrul de productie din crama, iar parintii mei fiind repartizati la Castelul din centrul Segarcii, unde acum functioneaza o sectie a Spitalului Orasenesc. Din acea perioada am amintiri deosebite privind locuri si oameni care lucrau inca in ritmul destul de modern impus de Administratia Domeniilor Coroanei. Astfel am avut deosebita sansa sa vad cladiri care inca nu intrasera in JAFUL oranduirii noi populare: centrala  electrica (vad si acum eticheta motorului Sulzer-Elvetia), atelierul rotarie, atelierul de butoaie, manejul care arata ca un adevarat teatru, grajdurile, calestile si docarurile, locuintele celor care lucrau pe aceste terenuri, adevarate vile de care astazi imbogatitii timpului s-ar simti invidiosi, laboratorul de produse lactate (se produceau smantana, branza, unt), brutaria, moara, ferma de vaci, ferma de porci, ferma de oi, herghelia cu cai pur sange, fermele vegetale, ferma pomicola, stuparia, atelierele mecanice, ferma legumicola, ferma de portaltoi si in fine ferma viticola cu vestita crama.

Dar parca am pierdut fluxul amintirilor pentru ca sunt invitat sa gust o adevarata “relicva” a istoriei: un Muscat Frontignan, o minunatie de vin, cu un miros inconfundabil. La preluarea podgoriei a fost descoperita o suprafata de peste 1 ha cu acest soi de struguri care arata ca un Muscat Otonel cu boabe roz si care in acest moment a fost multiplicat la o pepiniera din Franta si s-a reusit o replantare de circa 11 ha. Acest moment deosebit ma face iar sa alerg prin istorie, aveam circa 3-4 ani si il asistam pe bunicul meu la cantarirea carutelor care veneau din vie, desigur bunicul avea grija sa mai “vamuiasca” cate un struguras pentru nepot. Atunci am mancat pentru prima data un muscat frontignan. In vie erau cultivate peste 60 de sortimente de struguri de vin sau de masa: Muscat Hamburg, Afuz Ali, Chasselas D’ore, Pinot Noir, Chardonnay etc.

Sunt intrebat de un cetatean care venise sa cumpere vin daca nu cumva sunt baiatul domnului contabil Anghel si astfel pierd iar sirul amintirilor, dar e benefic pentru ca astfel am deosebita placere sa ma intalnesc cu un prieten din copilarie, Viorel Tuta. Impreuna acum ceva timp aveam “gradinita “ noastra crama, unde reuseam totdeauna sa ne jucam de-a v-ati ascunselea. Tatal  Stefan Tuta era cel ce se ingrijea de stupii gospodariei. Din discutii imi aduc aminte de: Biro Ion – herghelia de cai; Tibreanu -contabil; Dumitru Nicolae – birjar; Loreti Ion – fierar; Melinte Gheorghe – herghelia; Gardareanu Gheorghe – portaltoi; Ion Veturia – tehnician ferma pomicola; Ciobanu Gheorghe – tehnician ferma de oi; Lila Jan – pivnicer; Georgescu Dumitru – brigadier vie; Chivu Mircea – brigadier vie. Totodata rememoram acum amandoi momentul cand prin anii 1958 a venit un inginer stagiar viticol Anatolie Panus, care apoi multi ani a fost cel care in limita posibilitatilor timpului a avut grija de vie si crama. In perioada interbelica si dupa, Crama Segarcea a avut un renume deosebit si datorita acelui domn Jugareanu – de fapt “parintele” vestitului coniac de Segarcea. In acele vremuri au fost produse si cantitati minore de sampanie care avea la baza cramposia.

Acum pentru ca sa mearga mai bine amintirile incercam si un vin rosu, o minunatie de Merlot, dupa care suntem invitati sa facem o scurta vizita in crama.

Incepem cu cel mai de jos nivel care este plin de butoaie autentice, din lemn de stejar unde vinul se invecheste 6-8-12 luni…,apoi  cu multa deschidere am fost dusi peste tot, si am aflat multe noutati despre procedeul de fabricatie pe care-l folosesc. Am constatat ca au utilaje si cisterne din inox unde procesul tehnologic se desfasoara automat, fiind actualmente cea mai moderna crama din Romania.

In concluzie, a fost o expeditie interesanta, la o crama ce se afla indubitabil pe drumul cel bun si care face cinste zonei mele natale.

Printre sortimentele produse la Crama Segarcea amintim: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Grigio, Pinot Noir, Merlot, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra, Tamaioasa Romaneasca, Feteasca Alba.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *