In curand primele vinuri de la Crama Atelier…laboratorul de minuni de la Murfatlar

Dobrogea este o zona a inspiratiei de peste 2000 de ani. Poate de aceea reuseste si astazi sa armonizeze sacrul cu mestesugul, inovatia cu traditia.

Colectia LEAT 6500 The Origin trece prin filtrul traditiei locale soiuri notorii de vin din intreaga lume. E colectia in care trecutul se intalneste cu prezentul pentru a face un pas inainte.

Si pentru ca vorbim de vin sa incercam, poate in premiera sa va prezentam cele mai noi aparitii exclusive HORECA:

  • Arezan Cramposie 2011 vin alb traditional romanesc sec 2011 cu 13%. Strugurii sunt produsi in ferma 5 “Biuta canal”
  • Sable noble un cupaj alb sec 2011 cu 14 % Cupajul este realizat din: Sauvignon Blanc (30%); Chardonnay (30%); Pinot Gris (30%); Riesling Italian (10% )
  • Sable Noble – Cabernet Sauvignon ROSE DOC-CMD sec cu 13,5%
  • Leat 6500 The Origin un rose in care este asociat Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra bineinteles SEC si 13%

Sa uram cat mai multe pahare pentru aceste exceptionale realizari.

Clasificarea vinurilor

In literatura de specialitate gasim  criterii  diferite de clasificare a acestora. Astfel avem:

CULOAREA: rosu, alb, rose

EFERVESCENTA – vinurile sunt:

  • Ferme sau linistite
  • Energice, usor efervescente, suprapresiunea este sub un bar;
  • Acidulate, cu o efervescenta buna si o suprapresiune intre 1 si 2,5 bari;
  • Spumoase, foarte efervescente, a caror suprapresiune depaseste 3 bari, atingand in cazul vinurilor spumoase de calitate cel putin 3,5 bari, care este nivelul minim prevazut de lege, dar pe care producatorii obisnuiesc sa-l depaseasca;

SOIUL DE STRUGURI:

  • Struguri aromatici din care se produce un vin aromat (ex.Tamaioasa Romaneasca)
  • Struguri  cu un gust neutru din care se obtin vinuri nearomate.

GRADUL DE VECHIME:

  • Vinuri noi, imbuteliate in anul in care au fost culesi strugurii si se beau pana in primavara urmatoare deoarece se altereaza rapid;
  • Vinuri de larg consum se beau abia din primavera urmatoare recoltarii strugurilor;
  • Vinuri cu vechime scurta sunt scoase pe piata in toamna de dupa recoltarea strugurilor si trebuie consumate in 1-2 ani;
  • Vinuri cu vechime medie sunt comercializate dupa 1-2 ani vechime;
  • Vinuri cu vechime indelungata ajung la calitati optime atunci cand au o vechime de peste 2 ani.

Mai exista o clasificare, si anume cea LEGALA in care vinurile sunt:

De masa, denumite si vinuri pentru mancare care pot avea indicatie geografica, mentiunea unui soi de vita de vie si trebuie sa aiba cel putin 9 grade alcolice, dar nu mai mult de 15.

Vinuri de calitate denumite si DOC(Denumire de Origine Controlata) care consta intr-un sistem de norme si indica soiul de vita de vie din care trebuie sa provina, zona de productie, conditiile de mediu si de cultura ale vitei de vie,productia maxima de struguri la ha, gradatia alcolica minima naturala  a strugurilor, culoarea, gustul, mirosul, gradul alcolic minim total, aciditatea vinului in momentul consumului si eventual perioada de vechime. Mai pe scurt un adevarat buletin de identitate. Sticlele trebuie sa fie prevazute cu un timbru de marcare holograf.

Vinurile speciale pentru care este prevazuta o legislatie speciala: vinuri licoroase (fortificate) sunt vinuri completate cu rachiu, alcool sau must concentrat astfel incat sa atinga 16-20 grade alcolice; vinuri aromate-vermutul, completat cu alcool, zahar si extracte vegetale; vinurile spumante-vinuri cu un continut ridicat de anhidrida carbonica, care le face foarte acidulate. Ele rezulta in urma unor prelucrari speciale (metoda champenoise).

Si acest domeniu este foarte vast si vom incerca pe parcurs sa mai revenim pentru a incerca o aprofundare a unor criterii  de clasificare a vinurilor.

Ultima categorie, si anume cea a vinurilor spumante ma face sa ma gandesc imediat la un vin spumant deosebit preparat in regiunea DRAGASANI de catre STIRBEY dintr-un soi foarte vechi-traditional romanesc CRAMPOSIE.

Deja la inceputul secolului XIX, expertii din Franta si Germania au constatat ca Cramposia este un soi potrivit pentru a fi vinificat ca spumant. La Stirbey s-au inceput primele incercari cu recolta 2008 de Cramposie, vinificata conform metodei traditionale “champenoise”: dupa prima fermentare, s-a facut a doua fermentare in sticle de 0,75 litri, vinul maturand pe drojdie in sticle in jur de 18 luni.

In ultimele 3 luni, sticlele au fost puse in pozitie inclinata pe pupitre de remuaj, unde au fost rotite cu grija zilnic, pana cand toate drojdiile s-au depus in gatul sticlelor. Urmeaza procedura de degorjare si dozare, dar fara adaos de zahar, rezultand astfel – dupa inchiderea sticlelor cu dopuri ciuperca – un spumant “brut nature”.

Din aciditatea lui ridicata, impreuna cu mineralitatea fina si fructuozitatea proaspata si eleganta rezulta un vin spumant care trezeste toate simturile, de o usurinta si finete seducatoare, reflectand geniul locului unde s-a nascut si al oamenilor care l-au creat.

Cele 10 porunci in domeniul servirii vinului

In general scoala franceza a fost prima care s-a ocupat de combinarea mancarurilor cu vinul si in faimosul deja Ghid al vinului  de  Raymond Dumay citim“ acordul dintre hrana si vin inseamna trecerea de la artizanat la arta”. Aici gasim si cele “10 reguli de retinut” astfel,

1. Nu se servesc vinuri albe licoroase cu carne rosie sau vanat.

2. Nu se servesc vinuri rosii cu peste si crustacee.

3. Vinurile albe seci se servesc inaintea celor rosii.

4. Vinurile usoare se servesc inaintea celor considerate grele.

5. Vinurile reci se servesc inainte de cele care se beau la temperatura camerei.

6. Se servesc mai intai vinurile cu o gradatie alcolica mai mica.

7. La orice fel de mancare se serveste un vin corespunzator.

8. Se serveste vinul in cel mai bun moment, adica atunci cand este la grad optim de maturare, nici prea vechi si nici prea tanar.

9. Se alterneaza vinurile diferite cu o inghititura de apa.

10. In timpul unei mese, nu se bea doar un singur mare vin.

Desigur acum ar trebuie sa analizam si cateva reguli si principii de asociere a mancarii cu vinul, dar deocamdata astazi va prezint un vin rar o BABEASCA NEAGRA de Nicoresti.

Soiul Babeasca Neagra este rezultat al selectiei populare, din vita salbatica de padure, si a trait in contemporaneitatea unor personalitati ca Burebista, Decebal sau Dicomes. Chiar si Stefan cel Mare a baut un pocal din acest vin.

Vinul de Babeasca neagra are o aciditate ridicata, ceea ce ii confera multa prospetime. Culoarea este rosu-rubinie, vie si stralucitoare. Sunt vinuri usoare, ce se servesc la temperaturi cuprinse intre 10-15 grade Celsius, alaturi de preparate din carne – pui fript, pui la cuptor, cotlet de miel, friptura de vita, frigarui.

De unde luam vinul ?

Incerc printr-o scurta prezentare sa va indrum in a stabili cele mai bune metode de cumparare, care astfel  se potrivesc mai bine exigentelor dumneavoastra. Sigur ca cumpararea vinului reprezinta o provocare pentru cei care isi aroga aceasta indeletnicire, si cum in mare parte aceasta o face barbatul vom incerca in mare parte sa ne adresam acestui “personaj”. Si, desigur personajul trebuie sa aleaga dintr-o oferta nelimitata. Sunt oarecum bulversati nu numai incepatorii, ci si cei care au deja stabilite  cateva  principii si desigur afinitati legate de soiuri si podgorii. In aceasta analiza nu vom aborda achizitionarea vinului varsat (la canistra, damigeana, butoi de plastic, PET) si care se refera la vinurile de masa, ci vom lua in discutie achizitionarea de vinuri la sticla.

Vom stabili pe cat posibil un necesar de vin, dar nu din punct de vedere cantitativ ci mai degraba analizand cu aproximatie meniurile care vor fi abordate in laborator (bucatarie) de catre consoarta.Asa vom avea un  asa zis necesar. Din experienta trebuie sa avem in dotare: un vin alb proaspat, tanar poate fi si traditional romanesc, un vin alb mai performant, sa zicem un sauvignon blanc sau chardonnay, Riesling Italian; un Rose care-i bun la toate; rosu care poate fi Merlot, Cabernet Sauvignon sau chiar traditional romanesc: Feteasca Neagra, Negru de Dragasani, Novac etc.

Functie de stocurile de care avem nevoie precum si de capacitatea de depozitare in conditii de temperatura  normal  putem face achizitiile din:

A. Cramele producatorilor

O vizita la crama este indiscutabil o experienta placuta si instructiva, pentru ca permite sa venim in contact direct si sa respiram pur si simplu atmosfera caracteristica. Este bine sa incercam o pregatire inainte de a merge, in sensul in care sa stim cam ce sortimente vom gasi, ce soiuri se cultiva in zona. Ar fi bine daca am avea posibilitatea unei degustari pentru a incerca cat de cat sa cunoastem cate ceva din tipicitatea zonei.

B. Distributia prin supermarketuri si alte magazine de marfuri alimentare

O mare pare parte din achizitiile de vin se fac din aceste magazine. Oferta este mare si desigur difera de la magazine la magazine, functie de relatiile comerciale stabilite de producatori. Trebuie sa intelegem ca se gasesc aici o mare  diversitate , adica de la foarte proaste pana la bune.

Esential este sa incercam sa ne strecuram  si  sa venim acasa cu ceea ce este bun. Desigur ca este nevoie de minime cunostiinte, dar deviza este clara: NU CUMPARATI VINURI IEFTINE  NU CUMPARATI PROMOTII gen 4 + 1 gratis sau etc. Sa incercati sa faceti unele calcule(vezi articolul din 10 aprilie.

C. Achizitionarea de la magazine specializate VINOTECA si wine-baruri.

Sunt modalitati moderne de a cumpara noutati, de a cunoaste unele  podgorii care au posibilitatea astfel sa scoata pe piata vinuri deosebite in serii mici. Pe langa competenta personalului, vinoteca asigura  o activitate deosebita, si anume o conservare “ca la carte”, adica pastrarea lor la temperaturi indicate. Chiar daca are si produse mai ieftine, acestea sunt purtatoare de adaosuri incomparabil mai mici decat la supermarketuri care cu toata trambitata “preturi mici, foarte mici“ de fapt sunt o modalitate moderna de umflare a preturilor, de stabilire a unor cotatii care nu corespunde realitatii. Si as avea foarte multe exemple sa va dau, dar…va las pe voi sa mergeti si sa faceti comparatie. Veti constata ca de la VINOTECA  o sa cumparati mai ieftin si mai bun. Modernele Wine baruri aparute in ultimul timp si pe la noi sunt o modalitate de mijloc intre un bar si o vinoteca unde se poat degusta pe banii tai cele mai bune vinuri la pahar, insotite la cerere de aperitive apetisante. Si sa stiti ca acestea sunt foarte intalnite in tarile mari producatoare de vin: Franta, Spania, Italia. Speram ca si la noi printr-o noua abordare  sa putem lua cunostiinta cu vinuri deosebite, si astfel sa avem posibilitatea unei alegeri inteligente.

D. Achizitionarea prin internet

Sunt aparuti in ultima perioada o multitudine de producatori, comercianti, intermediari, vinoteci care dispun de un website propriu, oferind astfel o vanzari “la distanta”. Dar in general aceste societati asigura gamele de vinuri de inalta clasa sau a unor  podgorii foarte mici, pentru ca se presupune ca aceasta modalitate este mai accesibila:firmelor, vipurilor si unor consumatori avizati care nu au gasit anumite sortimente in raza lor de activitate.

E. Achizitionarea la licitatii

Este accesibila unei anumite clientele, si in special celei care doreste sa conserve in continuare ceea ce cumpara.

F. Procurarea de la targuri,expozitii tematice sau prin enoturism.

Este foarte instructiv de a participa la acest gen de expozitii, in afara ca venim in contact cu cramele sau noutatile sortimentale, incercam sa aflam la fata locului clasificari si evaluari ale echipelor de degustatori .

Dar desigur ca am abordat o tema foarte complexa si sper ca in curand sa incercam o detaliere a lor.

Pentru astazi vom degusta ceva , mai special o SARBA, desigur sec din gama LIVIA sau mai pe scurt de la GARBOIU.

Creatie relativ recenta (1972) a Statiunii de Cercetare de la Odobesti, soiul Sarba a fost considerat de la inceput ca soi semiaromat, mai ales daca tinem seama ca este o incrucisare de Tamaioasa Romaneasca si Riesling Italian. Are o aroma destul de intensa, sugerand mirosul de trandafir. Sec, 12,5 % si va sfatuiesc sa-l beti rece, altfel nu are nici un farmec.

PRODUSE TRADITIONALE “ DE’ALE LU’ TATA ”

Am considerat întotdeauna ca este o datorie a mea sa transmit semenilor mei ceea ce stiu si mai ales ceea ce pot sa fac. Se pare ca acum a venit clipa în care sa impartasesc si altora – în forme aspectuoase, gustoase si placut mirositoare – cele preluate si insusite de mine in tronsonul gastronomiei traditionale.

Retetele, si mai ales „combinatiile”, le-am preluat, uneori le-am „furat”, de la bunii mei care acum nu mai sunt, de la mesteri traditionali locali, de la mesteri de pe alte meleaguri (nemtii au fost preparatori excelenti in acest domeniu), care si-au incrucisat, intr-un fel sau altul, cararile cu ale mele. Tuturor le sunt recunoscator, si va asigur ca dupa ce o sa gustati din rezultatele muncii mele, si dvs. o simtiti nevoia de a va manifesta recunostinta.

O combinatie optima intre materiile prime alese cu grija, mirodeniile utilizate si timpii de preparare conduce la obtinerea unui produs final savuros, cu gust si aspect traditional, asa cum il prepara tatal meu, tatal tatalui meu, si asa mai departe, inapoi în timp, pana acolo unde memoria noastra nu mai ajunge, dar de unde ne sunt transmise semnale „de bun gust”.

Toate cele spuse mai sus trebuie insa neaparat insotite si „inmuiate” cu suflet si cu dragoste.

Parcul Turistic „Poiana”, din comuna Deleni

Si pentru ca timpul se va limpezi in curand si vor incepe micile calatorii de vacanta, colegul meu in Ordinul Cavalerilor Vinului European Sorin Coteanu are grija sa pregateasca si sa povesteasca intr-un mod deosebit venirea turistilor

Acolo,undeva, in tinutul Harlaului, la numai 80 km de targul Iasilor, la cei 520 m. altitudine (cea mai inalta cota locuita din judetul Iasi), intr-un parc dendrologic cu o plantatie a carei varsta depaseste 40 de ani, compusa din numerosi arbori de molid, brad, mesteacan, stejar, fag si alte esente, pe malul unui lac incantator, se afla amenajat un obiectiv turistic de trei margarete, curat, elegant cu locuri de cazare si bineinteles o sala de restaurant. Locul este  linistit si tihnit unde oferta turistica este deosebit de generoasa si daca-mi este ingaduita aprecierea: “pour le conaisseurs”.Si sa-l lasam pe “badia” Sorin sa povesteasca:

“In aceasta regiune a tarii, trecutul este….prezent, si se manifesta atat prin monumentele istorice laice si religioase cat si prin credinta vechilor  locuitori Stefan cel Mare si Sfant, Petru Rares, Ghiculestii, Cantacuzinii, Crupenschi, Raresoaia, Coroi si altii de teapa lor, care sunt prezenti, sunt printre cei care salasluiesc si  acum pe aceste meleaguri stand la sfat sau “la un pahar de vorba” cu contemporanii.

Iar peste toti si toate este veghea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe ale carui sfinte moaste adihnesc in racla intocmita din argint curat de un mester evreu din Bucuresti si sunt gazduite de biserica din Feredeni cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Sfantul poarta catre Stapanul cel Mare atat rugile si rugamintile dreptcredinciosilor cat si cele de mai putina lauda luate din spovedaniile acelorasi inchinatori.

Locul de care va vorbesc ingaduie celor care stiu sa inteleaga o intalnire cu sufletul si, daca au credinta si pot descifra semnele prezente la tot pasul, cu Dumnezeu.

Dar eu as vrea sa va fac o invitatie la o seara cu povesti, in jurul unei mese care numai rotunda nu este, sau in jurul unui foc de tabara, cu luna oglindita in lacul de care pomeneam (ba n-am pomenit insa o fac acum: parcul de care vorbeam este pe malul unui lac-laculet).

Daca m-ar intreba cineva eu as crede ca pot sa asez o masa care sa tina cont de ceea ce v-am povestit pana acum, de specificul locului si mai ales de gusturile neamului din care fac si eu parte. Vreti sa auziti si dumneavoastra? Atunci ascultati:

Incepem cu niste afumaturi de porc si de curcan, “chinuite” de mine macar trei zile intr-un bait a carei reteta eu am luat-o dintre “ale lu’ tata”, dar am mai alintat-o putin. Toate cate reusim sa le adunam, le asezam pe niste talgere facute din lemn de paltin. Nu uitam sa adaugam niste branza de burduf, oleaca de zacusca (“Zacusca lui Gheorghita”) si, sigur ca da, ati ghicit, cateva cepe rosii sparte cu podul palmei si presarate cu putina sare. La asa inceput nu se poate bea decat o tuica de prune facuta de prietenul meu Ghita (“Tuica lu’ tata”) la cazanul din Radeni. 50 de focuri! Pentru obrazurile mai subtiri (a se citi “feminine”) avem o afinata! Buna si asta!!!

Dupa trei tuici (care nu poate, se opreste dupa prima sau a doua) si nu mai multe, facem o pauza si-l rugam pe parintele Danut, parohul de la Feredeni, sa ne spuna minunata poveste adevarata a Sfintelor Moaste ale Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si mai ales cum au ajuns in biserica din Feredeni. Daca nu este parintele Danut va spun eu povestea, ca o stiu, dar sfintia sa o spune mai frumos, chit ca-i mai tanar ca mine cu….multi ani.

Dupa asa o poveste frumoasa trecem mai departe si aducem la masa raciturile de cucos in strachinile facute de mesterii olari din Poiana. Dar pentru ca acesti mesteri nu prea mai sunt iar cei care mai sunt nu mai fac oale si deci nici strachini, punem raciturile in oale facute de alt prieten al meu, Costel Popa de la Olari, mai la deal de Horezu. Daca vreti sa va spun cum fac raciturile, va spun: cu grija si cu oleaca de suflet.Inafara de cele doua ingrediente, facem asa : un cucos de macar doi ani, pus la fiert de dimineata, la foc miiiic, mic, cu oleaca de zarzavaturi-radacini (nu uitam telina-barbatii stiu de ce….dar stiu si femeile). Sare, piper dupa gust, si ingredientul secret (descoperit de mine). Dupa ce a fiert (cucosul) bine, cam pe la apusul soarelui, adaugam la zeama usturoi-mujdei si apoi le punem(raciturile) la prins in, n-ati uitat nu-i asa, oalele prietenului Popa de la  Olari de Valcea. Si le asezam  la rece in camara. Asta se face cum ar veni vineri si noi le mancam  sambata seara. La raciturile de cucos nu se poate bea decat un vin subtire, usor si chiar zglobiu, cum ar fi Zghihara facuta la Husi sau Roze de Cetatuia, sec. Zghihara de preferinta facuta in 2007 de alt prieten al nostru, Andronic pe numele sau, oenolog din Basarabia  dar “transplantat” la Husi si de curand la Cotnari. Mester mare!

Roze-ul de Cetatuia este facut de alt prieten al nostru, parintele Arsenie de la manastirea cu acelasi nume ca si vinul(sau o fi invers?). Si sfintia sa mester bun!

Asa-i ca acum ar merge o cafea? Pai hai sa o aducem, si cat o bem mai povestim…

Acuma ar merge niste sarmalute din piept de gasca facute dupa reteta lui badia Sadoveanu, imbunatatita  de mama prietenului Vasile Duban, din Vatra Pascanilor, Dumnezeu s-o ierte !..iar noi sa traim si s-o pomenim!

Cum le fac? Bine, cat le gustati eu va spun: piept de gasca, tocat nu foarte marunt, amestecat cu orez, ceapa undita, sare si piper si….ingredientul meu secret. Invelim amestecul (eu nu stiu sa fac asta dar am ajutoare de nadejde) in foi de varza sau de vita de vie, si facem niste sarmalute, nu mai mari decat jumatate din degetul meu cel mare (cartuse, le spunea bunica Aglaita, mama lui mama).

Asezam “cartusele” intr-o oala de lut, daca se poate facuta de mos Castana Jenica din Dumesti de Vaslui, Dumnezeu sa-l ierte. Daca nu, e buna si cea facuta de “regele” Ifrim din Schitul Stavnic, de langa Voinesti. Nu punem apa la fiert ci zeama de gaina. Oala o punem la fiert in cuptor, dupa ce am copt painea: le punem la amiaza, inchidem gura cuptorului, si mai umblam la ele doar seara, inainte de a le aduce la masa. Pe strachina pe care asezam sarmalutele calde punem si doua linguri de smantana adevarata, pe care ne-o imprumuta Dana, o vecina.Putem sa nu schimbam vinul : e buna Zghihara!

Mai facem o pauza, mai rasuflam, mai povestim! Mai ascultam o gluma si ne veselim tot mai tare…De oarecare ajutor la starea de veselie este si vinul prietenului Andronic, basarabeanul, nu l-ati uitat, sper!

Acuma ar fi buna o plimbarica pe malul lacului si apoi ne strangem in jurul focului de tabara pregatit deja de Costache. Costache, da-i foc!!….Putem sa si cantam ceva…”Calugarul din vechiul schit” sau “Pe umeri pletele-i curg rau”…Cei care au voce…si ureche. Daca nu cantam noi, il ascultam pe Costica Padure de la Parcovaci…Lautar mai brunet dar mester si el…

Ne intoarcem la masa pentruca s-a pus deja “iepurasul” la gratar, cu garnitura de cartofi la cuptor “a la Maresalu’” si harbuz murat.  “Iepurasul” este muschiulet de purcel, tinut de mine in bait, cu forta, doua zile. “Baitul” cuprinde aproape toate mirodeniile si, bineinteles, ingredientul meu secret. La acest moment schimbam neaparat vinul si bem un negru vartos, un Cabernet Sauvignon, sau un Merlot catifelat dar sec. Poate fi si un Pinot Noir….Avem la Poiana de toate. Nu-l uitati pe Costica Padure, brunetul din Parcovaci…

Dupa “iepuras” ne intoarcem la focul care s-ar fi potolit intre timp daca nu l-ar fi atatat smecherul de Costache. Asta ca sa va faca dumneavoastra placere… Aici ne aduc fetele placinte “poale-n brau”, scoase din cuptor oleaca mai inainte. Calde si pufoase! (placintele, ce credeati?). Eu va propun la placinte o “Busuioaca de Bohotin”, care nu-i “Busuioaca” dar va asigur eu ca e buna…Si merge bine la placintele de care am facut vorbire.

Cum vi s-a parut masa propusa de mine? Eu va asigur ca o sa o tineti minte.Pentru gustul foarte bun, pentru povestile frumoase spuse si ascultate, pentru vinurile bine alese si potrivit racite, pentru voia buna declansata, pentru placerea si dragostea cu care ne primim oaspetii. Sa nu ne credeti pe cuvant: veniti si incercati !”

         Cu gandul cel bun  si inima curata,

                              Sorin Coteanu

Educarea producatorilor de vin 2

In aceste zile am avut deosebita placere sa citesc “Marea carte a degustarii vinurilor” scrisa de Prof.dr.ing.Viorel Stoian- Vicepresedinte al Academieide Stiinte Agricole si Silvice si care abordeaza subiecte interesante privind degustarea vinurilor (vom mai reveni). Domnia sa aduce in discutie relatia dintre comparator si producator “poate ca este vorba de rezultatul unei educatii de tip socialist care limiteaza raspunderea producatorului la poarta unitatii de producere, ignorand comerciantul, ignorand cumparatorul-consumatorul, ignorand faptul ca in felul acesta se pierd iremediabil clientii si mizand,potrivit sistemului socialist, pe faptul ca este piata vanzatorului si nu a cumparatorului si daca nu ii place, tot nu are de unde sa cumpere din alta parte. Or, este ignorata tocmai aceasta schimbare de raporturi pe care noul sistem de piata le stabileste”. Si aceste deosebite luari de pozitie continua: “foarte putini au fost aceia care s-au gandit ca vinul trebuie totusi facut din struguri, fara adjuvanti si fortifianti, fara edulcoranti, fara coloranti sau cine stie ce arome sintetice, fara conservanti nepermisi de lege. Si asta cand? Tocmai acum cand fraudele s-au inmultit enorm, fata de perioada din “nainte de 1989”.

Poate am fost prea dur in cuvinte in articolul meu din 6 mai “Educarea producatorilor de vinuri“, dar trebuie sa recunoastem toti ca aceste “naravuri” ale acestor asa zisi producatori de vin, chiar daca unii sunt continuatorii, adica proprietarii unor marci de renume nu ii indreptateste sa-si bata joc in asa masura de noi consumatorii. Si pentru a exista o sustinere a celor spuse in acel articol, o sa continui sa redau din aceasta extraordinara luare de pozitie a maestrului Stoian: “Azi lucrurile stau mult mai rau. Au aparut peste noapte CASE (precizare de vinuri), care cumpara la pret mic vinuri de duzina de oriunde, le indulcesc, le parfumeaza cu esente sintetice, le imbuteliaza elegant si le vand ca… Unde este autenticitatea? Unde este naturaletea? Oare nu se impune ca organismul (precizare de reglementare) care trebuie, pina la urma, sa se ocupe de fraudele din domeniul vinificatiei sa aiba in vedere aceste elemente ca fiind componente ale calitatii vinului “.

Trebuie sa intelegem noi cei care dorim in continuare sa avem posibilitatea aprecierii unui vin deosebit, corespunzator alegerii noastre sa incercam sa supunem atentiei aceasta schimbare de mentalitate a acestor adevarati “samsari”. Noi cei multi dorim sa  gustam un vin bun iar cei care au alte naravuri sa fie controlati (si sunt astazi echipamente care pot depista foarte usor falsurile), amendati si totodata anulata autorizatia de producere. Numai asa vom incerca efectiv sa facem ordine in acest sensibil domeniu. Si asa se  poate aprecia acum ca este cam tarziu, dar noi speram.

Astazi o sa continui cu o prezentare de exceptie PRINCE MATEI produs de VINARTE  la Villa Zorilor (Buzau). Prince Matei Merlot, este un vin maturat in butoaie de stejar timp de 12 luni, ulterior invechit in sticle 12 luni. Un vin care te uimeste cu aromele care le prezinta, arome de fructe negre coapte, coacaze, fructe de padure. Este un vin taninos , nu foarte corpolent cu  aroma si gust de vanilie. Merge foarte bine cu vanat, carne rosie la gratar.

Vinul se pune in pahare intr-o ordine?

Este o intrebare interesanta la care vom incerca sa raspundem. Sa luam cazul servirii unui vin acasa in prezenta unor invitati. Se desface sticla, se sterge  gatul sticlei, se miroase dopul pentru a nu avea surprize neplacute: vinuri cu miros de mucegai, apoi se toarna in paharul gazdei sau a celui care a deschis sticla. Acesta miroase, gusta dupa care da un aviz de principiu, daca este bun toarna si la ceilalti  invitati. De fapt acelasi lucru se intampla si la un restaurant care se respecta, ospatarul desface sticla si serveste pe cel ce a facut comanda, numai dupa incuvintarea acestuia toarna si in paharele celorlalti meseni. Asa pot fi evitate eventualele neplaceri datorate unor butelii cu vin care au avut o evolutie nefavorabila.

Vinul se pune in pahare respectand niste reguli:

  • vinul nu se toarna ca sa faca bule, pentru ca sunt anumite vinuri care pot sa aiba depuneri si acestea nu trebuie agitate;
  • paharul  se tine numai de picior, pentru a nu incalzi continutul si pentru a nu lasa pete pe pahar care poate afecta buna observatie a culorii vinului;
  • paharul nu se umple pana sus, pentru a avea astfel posibilitatea agitarii lui fara ca vinul sa se verse. In acest fel se degaja substantele odorante si putem mirosi vinul.

Si cam atat privitor la acest subiect.

Astazi o sa punem in pahare cu voia voastra “oleaca” de Solo Quinta de Recas ca tare-i bun.

 

Despre raceala vinului….sau tratarea vinului cu termometrul

Intr-un articol anterior, cel de prin 5 mai, am scris cate ceva despre consumul de vin HORECA si bineinteles de temperatura de servire a vinului. Acum parca ma vad nevoit sa abordez din nou acest subiect pentru ca am asistat si de fapt asistam noi consumatorii frecvent la scene incredibile, de necunoastere a unor reguli nescrise de servire si consum a vinului in HORECA.

Saptamana trecuta am fost plecat prin tara si intr-o seara am poposit la Restaurantul….., de fapt nici nu trebuie sa-l amintesc ca poate o sa-i fac reclama desi nu merita acest lucru. Am comandat un muschi de vita la gratar preparat mediu cu ciuperci si normal ca orice client studiind oferta de vin (care este foarte saraca) am gasit ceva foarte bun – un SOARE (Cabernet Sauvignon de Vinarte). Ospatarul se duce cu comanda dar nu prea gaseste sticla probabil, pentru ca intr-un tarziu se duce la un rastel de vin existent in sala si amplasat langa usa de la bucatarie unde gaseste, asa cum justifica apoi, singura sticla care o mai aveau. O aduce triumfator, la care eu il rog insistent sa-mi aduca un vas cu gheata. Mirat imi spune: vinul rosu se serveste la temperatura  camerei. Eu bineinteles ii dau dreptate, dar totusi ii amintesc ca la usa bucatariei de unde venea un aer de peste 20 grade nu inseamna temperatura camerei. Cu aceste mici schimburi de replici reusesc intr-un tarziu sa beau un pahar de SOARE racit la 18 grade asociat unui gratar zic eu reusit.

Aceasta de fapt se intampla in mai toate restaurantele din tara, vinul reprezinta…dar de fapt nu reprezinta decat o marfa pe care patronul trebuie sa castige intre 100 si 200 %. De mai mare atentie se bucura apa minerala si neaparat Berea. Sa fie oare numai greseala continua a acestor asa zisi proprietari de restaurante sau este si o vina a producatorilor, sau a noastra a tuturor celor care incercam sa petrecem o clipa de normalitate.

Mai avem mult de facut, in principal avem nevoie de o schimbare de mentalitate.

Centrul Viticol Probota Trifesti

Intr-o dupa amiaza de primavara, sa fi fost 6 mai, dupa un traseu interesant, nu prea departe de Iasi, sa fie vreo 40 kilometri, am ajuns la iesirea din Trifesti pe drumul spre Stefanestii Botosanilor, apoi fac stanga si merg spre fosta ferma vegetala Solonet, o parte a teritoriului de peste 3700 ha aflate in administrarea unui agricultor, si anume Vasile Lungu. Datorita implicarii si cunostiintelor sale aprofundate, dar mai ales experientei acumulate in perioada 1983-1993 cat a lucrat la IAS Popricani, inginerul agronom Vasile Lungu, este astazi  un prosper fermier care a devenit model in ultima perioada nu doar pentru ceilalti oameni de afaceri din agricultura, ci si pentru studentii practicanti ai  Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara ”Ion Ionescu de la Brad” Iasi.

Pe aceste mari suprafete incearca sa experimenteze cate putin din fiecare domeniu al agriculturii. Loturi semincere pe care produce pentru Monsanto samanta de floarea soarelui, porumb si rapita, dar si seminte de orz, mazare, grau sau soia. In mare, aceste suprafete de teren sunt irigate cu apa din Prut printr-un sistem destul de inteligent si care se continua apoi in camp prin diferite instalatii moderne. De asemenea cu ajutorul unui program de finantare produce cartofi pentru chipsuri pe care ii exporta in Olanda si de asemenea pentru a fi vandut pe piata Iasului. A plantat o livada de 25 ha de mere, cirese, visine, caise, si de asemenea pe o suprafata de 10 hectare au fost plantate 7 soiuri de struguri de masa, soiuri  create in Romania, iar altele  importate din Italia. Au intrat pe rod doua hectare de vita de vie pentru vin. Toate cele 12 hectare de vie sunt irigate printr-un sistem de circa 100 de mii de ”picuratori” care asigura o productie echilibrata, Vasile Lungu estimeaza ca  recolta  de peste 20 de tone struguri de masa la hectar va fi vanduta la anumite magazine din Iasi.

Vinul obtinut din cele 2 ha reprezinta mai mult incercari pentru o mare confruntare si confruntarea deja a inceput pentru ca in aceasta perioada se planteaza 94 ha din soiurile Chardonnay, Sauvignon Blanc varianta petit, care da cunoscutele vinuri citrice si vibrante, Riesling de Rhin, Gewürztraminer. Tot de ultima ora, se pare ca pregateste  alte  50 ha pentru a fi plantate cu soiuri de vita de vie. Ceea ce stim este ca aceste suprafete sunt in continuarea celor existente si se pare ca vor fi plantate  in anul 2013. De asemenea sunt proiecte pentru o viitoarea crama cu dotarile moderne aferente, tot aici va apare si o pensiune agroturistica, chiar inca un iaz, pe langa cel existent. Aici in fosta ferma vegetala Solonet se pare ca totul incet, incet se transforma intr-un punct de administrare modern, adaptat cerintelor actuale.

Sa-i uram succes marelui maestru al agriculturii iesene.