Parcul Turistic „Poiana”, din comuna Deleni

Si pentru ca timpul se va limpezi in curand si vor incepe micile calatorii de vacanta, colegul meu in Ordinul Cavalerilor Vinului European Sorin Coteanu are grija sa pregateasca si sa povesteasca intr-un mod deosebit venirea turistilor

Acolo,undeva, in tinutul Harlaului, la numai 80 km de targul Iasilor, la cei 520 m. altitudine (cea mai inalta cota locuita din judetul Iasi), intr-un parc dendrologic cu o plantatie a carei varsta depaseste 40 de ani, compusa din numerosi arbori de molid, brad, mesteacan, stejar, fag si alte esente, pe malul unui lac incantator, se afla amenajat un obiectiv turistic de trei margarete, curat, elegant cu locuri de cazare si bineinteles o sala de restaurant. Locul este  linistit si tihnit unde oferta turistica este deosebit de generoasa si daca-mi este ingaduita aprecierea: “pour le conaisseurs”.Si sa-l lasam pe “badia” Sorin sa povesteasca:

“In aceasta regiune a tarii, trecutul este….prezent, si se manifesta atat prin monumentele istorice laice si religioase cat si prin credinta vechilor  locuitori Stefan cel Mare si Sfant, Petru Rares, Ghiculestii, Cantacuzinii, Crupenschi, Raresoaia, Coroi si altii de teapa lor, care sunt prezenti, sunt printre cei care salasluiesc si  acum pe aceste meleaguri stand la sfat sau “la un pahar de vorba” cu contemporanii.

Iar peste toti si toate este veghea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe ale carui sfinte moaste adihnesc in racla intocmita din argint curat de un mester evreu din Bucuresti si sunt gazduite de biserica din Feredeni cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Sfantul poarta catre Stapanul cel Mare atat rugile si rugamintile dreptcredinciosilor cat si cele de mai putina lauda luate din spovedaniile acelorasi inchinatori.

Locul de care va vorbesc ingaduie celor care stiu sa inteleaga o intalnire cu sufletul si, daca au credinta si pot descifra semnele prezente la tot pasul, cu Dumnezeu.

Dar eu as vrea sa va fac o invitatie la o seara cu povesti, in jurul unei mese care numai rotunda nu este, sau in jurul unui foc de tabara, cu luna oglindita in lacul de care pomeneam (ba n-am pomenit insa o fac acum: parcul de care vorbeam este pe malul unui lac-laculet).

Daca m-ar intreba cineva eu as crede ca pot sa asez o masa care sa tina cont de ceea ce v-am povestit pana acum, de specificul locului si mai ales de gusturile neamului din care fac si eu parte. Vreti sa auziti si dumneavoastra? Atunci ascultati:

Incepem cu niste afumaturi de porc si de curcan, “chinuite” de mine macar trei zile intr-un bait a carei reteta eu am luat-o dintre “ale lu’ tata”, dar am mai alintat-o putin. Toate cate reusim sa le adunam, le asezam pe niste talgere facute din lemn de paltin. Nu uitam sa adaugam niste branza de burduf, oleaca de zacusca (“Zacusca lui Gheorghita”) si, sigur ca da, ati ghicit, cateva cepe rosii sparte cu podul palmei si presarate cu putina sare. La asa inceput nu se poate bea decat o tuica de prune facuta de prietenul meu Ghita (“Tuica lu’ tata”) la cazanul din Radeni. 50 de focuri! Pentru obrazurile mai subtiri (a se citi “feminine”) avem o afinata! Buna si asta!!!

Dupa trei tuici (care nu poate, se opreste dupa prima sau a doua) si nu mai multe, facem o pauza si-l rugam pe parintele Danut, parohul de la Feredeni, sa ne spuna minunata poveste adevarata a Sfintelor Moaste ale Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si mai ales cum au ajuns in biserica din Feredeni. Daca nu este parintele Danut va spun eu povestea, ca o stiu, dar sfintia sa o spune mai frumos, chit ca-i mai tanar ca mine cu….multi ani.

Dupa asa o poveste frumoasa trecem mai departe si aducem la masa raciturile de cucos in strachinile facute de mesterii olari din Poiana. Dar pentru ca acesti mesteri nu prea mai sunt iar cei care mai sunt nu mai fac oale si deci nici strachini, punem raciturile in oale facute de alt prieten al meu, Costel Popa de la Olari, mai la deal de Horezu. Daca vreti sa va spun cum fac raciturile, va spun: cu grija si cu oleaca de suflet.Inafara de cele doua ingrediente, facem asa : un cucos de macar doi ani, pus la fiert de dimineata, la foc miiiic, mic, cu oleaca de zarzavaturi-radacini (nu uitam telina-barbatii stiu de ce….dar stiu si femeile). Sare, piper dupa gust, si ingredientul secret (descoperit de mine). Dupa ce a fiert (cucosul) bine, cam pe la apusul soarelui, adaugam la zeama usturoi-mujdei si apoi le punem(raciturile) la prins in, n-ati uitat nu-i asa, oalele prietenului Popa de la  Olari de Valcea. Si le asezam  la rece in camara. Asta se face cum ar veni vineri si noi le mancam  sambata seara. La raciturile de cucos nu se poate bea decat un vin subtire, usor si chiar zglobiu, cum ar fi Zghihara facuta la Husi sau Roze de Cetatuia, sec. Zghihara de preferinta facuta in 2007 de alt prieten al nostru, Andronic pe numele sau, oenolog din Basarabia  dar “transplantat” la Husi si de curand la Cotnari. Mester mare!

Roze-ul de Cetatuia este facut de alt prieten al nostru, parintele Arsenie de la manastirea cu acelasi nume ca si vinul(sau o fi invers?). Si sfintia sa mester bun!

Asa-i ca acum ar merge o cafea? Pai hai sa o aducem, si cat o bem mai povestim…

Acuma ar merge niste sarmalute din piept de gasca facute dupa reteta lui badia Sadoveanu, imbunatatita  de mama prietenului Vasile Duban, din Vatra Pascanilor, Dumnezeu s-o ierte !..iar noi sa traim si s-o pomenim!

Cum le fac? Bine, cat le gustati eu va spun: piept de gasca, tocat nu foarte marunt, amestecat cu orez, ceapa undita, sare si piper si….ingredientul meu secret. Invelim amestecul (eu nu stiu sa fac asta dar am ajutoare de nadejde) in foi de varza sau de vita de vie, si facem niste sarmalute, nu mai mari decat jumatate din degetul meu cel mare (cartuse, le spunea bunica Aglaita, mama lui mama).

Asezam “cartusele” intr-o oala de lut, daca se poate facuta de mos Castana Jenica din Dumesti de Vaslui, Dumnezeu sa-l ierte. Daca nu, e buna si cea facuta de “regele” Ifrim din Schitul Stavnic, de langa Voinesti. Nu punem apa la fiert ci zeama de gaina. Oala o punem la fiert in cuptor, dupa ce am copt painea: le punem la amiaza, inchidem gura cuptorului, si mai umblam la ele doar seara, inainte de a le aduce la masa. Pe strachina pe care asezam sarmalutele calde punem si doua linguri de smantana adevarata, pe care ne-o imprumuta Dana, o vecina.Putem sa nu schimbam vinul : e buna Zghihara!

Mai facem o pauza, mai rasuflam, mai povestim! Mai ascultam o gluma si ne veselim tot mai tare…De oarecare ajutor la starea de veselie este si vinul prietenului Andronic, basarabeanul, nu l-ati uitat, sper!

Acuma ar fi buna o plimbarica pe malul lacului si apoi ne strangem in jurul focului de tabara pregatit deja de Costache. Costache, da-i foc!!….Putem sa si cantam ceva…”Calugarul din vechiul schit” sau “Pe umeri pletele-i curg rau”…Cei care au voce…si ureche. Daca nu cantam noi, il ascultam pe Costica Padure de la Parcovaci…Lautar mai brunet dar mester si el…

Ne intoarcem la masa pentruca s-a pus deja “iepurasul” la gratar, cu garnitura de cartofi la cuptor “a la Maresalu’” si harbuz murat.  “Iepurasul” este muschiulet de purcel, tinut de mine in bait, cu forta, doua zile. “Baitul” cuprinde aproape toate mirodeniile si, bineinteles, ingredientul meu secret. La acest moment schimbam neaparat vinul si bem un negru vartos, un Cabernet Sauvignon, sau un Merlot catifelat dar sec. Poate fi si un Pinot Noir….Avem la Poiana de toate. Nu-l uitati pe Costica Padure, brunetul din Parcovaci…

Dupa “iepuras” ne intoarcem la focul care s-ar fi potolit intre timp daca nu l-ar fi atatat smecherul de Costache. Asta ca sa va faca dumneavoastra placere… Aici ne aduc fetele placinte “poale-n brau”, scoase din cuptor oleaca mai inainte. Calde si pufoase! (placintele, ce credeati?). Eu va propun la placinte o “Busuioaca de Bohotin”, care nu-i “Busuioaca” dar va asigur eu ca e buna…Si merge bine la placintele de care am facut vorbire.

Cum vi s-a parut masa propusa de mine? Eu va asigur ca o sa o tineti minte.Pentru gustul foarte bun, pentru povestile frumoase spuse si ascultate, pentru vinurile bine alese si potrivit racite, pentru voia buna declansata, pentru placerea si dragostea cu care ne primim oaspetii. Sa nu ne credeti pe cuvant: veniti si incercati !”

         Cu gandul cel bun  si inima curata,

                              Sorin Coteanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *