VINARTE perfectiune la Bolovanu

Cu oarecare stangacii datorate in principal necunoasterii zonei am ajuns in sfarsit la Castelul Bolovanu. Aici sunt intampinat de seful cramei Ion Dreanta care cu o mare amabilitate incepe sa-mi povesteasca despre inceputuri si desigur nu uita sa-mi aminteasca permanent de lupta cu calitatea vinului.

Si cred ca este normal avand in vedere pretentiile domnului Faleschini si totodata profesionalismul oenologului Iustin Urucu. Aici la punctul de lucru Bolovanu-Dobroteasa sunt cam 60 de hectare din care cultivate cu Cabernet Sauvignon peste 30 ha; 6,3 ha merlot si mai este si ceva Pinot Noir. Din fata cramei se poate vedea cu usurinta Dragasaniul si terasa Oltului, altitudinea este de 250 metri, solul este aluvionar brun roscat, iar prin spalarile versantilor la piciorul pantei solul este aluvionar iar mai sus se observa predominant un pietris mai roscat si datorita oxidului de fier care este predominant.

 

Dansul imi spune ca din plantatiile aflate  la piciorul pantei se recolteaza strugurii, bineinteles de cabernet sauvignon din care se obtine vinul Castel Bolovanu, iar din partea de la mijloc spre varf se obtin struguri din care se vinifica “vestitul” SOARE. Aici s-au replantat cu un mare efort 6 ha in 2007; 14,74 ha in 2008 si 15,5 ha in 2009. Recoltatul se face manual in perioada 10 octobrie-1 noiembrie functie de vechimea parcelelor, ajungandu-se la 230 gr zahar si 6-6,5 aciditate si normal se impun tehnologii de  vinificare diferita. Oricum se face si o selectie manuala eliminandu-se toate impuritatile, se desciorchineaza dupa care mustuiala ajunge in inoxuri. Se prelucreaza cam 20-30 tone pe zi. Dupa fierbere incepand cu lunile ianuarie-februarie se urmareste indeaproape evolutia, apoi vinul ajunge in baricuri. Baricurile care se folosesc sunt in proportie de 70-80% frantuzesti iar restul romanesti si unguresti. Deci pentru Castel Bolovanu si Soare diferenta o da structura solului, tipul de baric si durata invechirii.

  

Si pentru ca nu poti veni aici in mijlocul viilor, in atelierul de minuni de la Bolovanul fara macar sa vezi si sa mirosi unele sortimente, pentru ca de gustat nici nu poate fi vorba, avand in vedere ca astazi sunt conducator auto.

La o masa improvizata particip la o asemenea activitate, sunt bineinteles foarte incantat sa cunosc un Castel Bolovanu 2011, un Soare 2011 si apoi un Soare 2009. Sunt informat ca totul depinde cum evolueaza vinul, functie si de baricuri. Se pleaca cu o cantitate dar la sfarsit pot apare diferente si datorita evolutiei, maturarii si alegerii domnului oenolog  Iustin Urucu.

Am trei probe in pahar si incep analizele, care ma fac sa stabilesc cateva criterii dar pe masura ce trece timpul ma vad nevoit sa-mi reconsider primele impresii. Oricum dupa vrea 15 minute in care l-am chinuit pur si simplu pe interlocutorul meu am ajuns la o concluzie care era clara si evidenta: Soare 2009 era exceptional apoi urma Soare 2011 si ultimul Castel Bolovanu 2011. Imi pare rau ca nu pot gusta aceste probe, dar poate cu alta ocazie.

Am posibilitatea sa vad la plecare un mic rastel de prezentare a celor doua sortimente, dupa care ii multumesc gazdei pentru rabdarea de care a dat dovada.

 

Oricum calatorului ii sade bine cu drumul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *