Concurs!

Astazi dam startul unui nou concurs, cu premii mai mari si mai tentante, care vor fi rasplata celor mai creativi si originali participanti. Speram ca numarul participantilor sa fie cat mai mare, pentru ca astfel sa fie si mai multi castigatori. Si sa nu uitam de premiu – puteti castiga sortimente de vin la alegere de pe site-ul nostru (www.vinpremium.ro).

Ce trebuie sa faci?

  • Lasa un comentariu la acest articol in care sa ne povestesti o intamplare cu sau despre vin, de minim 200 de cuvinte. Neaparat originala, verificam daca este sau nu copiata. Nu se accepta in aceste povestioare injurii la adresa unor producatori de vinuri.
  • Da like paginii de Facebook a blogului. Link aici. Mentioneaza numele cu care ai dat Like.
  • Daca nu ai cont de Facebook aboneaza-te la newsletter http://eepurl.com/fH8Bs.

Ce poti castiga? 

Inainte sa dam mai multe detalii despre premii, vrem sa mentionam ca premiile vor fi oferite cu conditia ca la concurs sa participe minim 10 persoane. Daca toate povestirile sunt copiate, daca nu respecta conditia de minim 200 de cuvinte, daca nu sunt scrise cu seriozitate si implicare, atunci ne rezervam dreptul de a nu oferi niciun premiu. Daca participa 10 persoane, se va oferi 1 premiu. La un numar de 10-20 de participanti, se vor oferi 2 premii, 20-30 de participanti 3 premii, s.a.

  • Premiul 1 va primi  2 sortimente de vinuri de pe vinpremium.ro (la alegere, din cele aflate in stoc bineinteles);
  • Premiul 2 va primi un sortiment de vin la alegere;
  • Premiul 3 va primi un vin spumos Crama Panciu (la alegere din cele 2 sortimente);
  • Locul 4-10 vor primi cate o sticla de vin de la sponsorii nostri.

Echipa VinPremium va alege ca si castigator/castigatori pe cei care vin cu cea mai frumoasa, creativa si originala povestioara, care respecta conditiile de mai sus. Cele mai apreciate povestiri vor fi prezentate si pe blog. 

Perioada de desfasurare13/06/2012 – 01/07/2012(inclusiv).

Va rugam sa luati la cunostinta si regulamentul concursului.

* Rugam ca povestirile sa fie scrise corect gramatical, cu punctuatie corespunzatoare, altfel nu vor fi luate in considerare.

Mentiuni:

  • Concursul este deschis participarii tuturor persoanelor fizice cu varsta de peste 18 ani, cu domiciliul/resedinta in Romania. Pot participa si persoane din afara tarii, premiul urmand a fi trimis rudelor din Romania.
  • Va rog nu comentati ca Anonim si cu adresa de email fictiva.
  • Vom lua legatura cu castigatorul in vederea trimiterii premiului, insa daca nu reusim (emailul nu este cel corect, nu se raspunde, s.a.), va fi desemnat alt castigator.

SUCCES!

12 thoughts on “Concurs!

  1. inainte de 89 tatal meu avea deschis un aprozar. intr o zi il suna cei de la centru : “nea marine sefu a baut anu trecut din vinu matale si acum vrea sa-i faci si lui ” se gandeste tata : asta-i nebun, el are vin vechi de atatia ani , vinuri aduse de pe afara , vinuri de soi si i-a placut vinisorul meu de cateva lui ? daca-i ordin cu placere . ia tata struguri de soi trimisi de ei , ii stoarce binisor cu dragoste si grija multa si pune si secretul. toata lumea incantata , dar au tabarat iar pe tata sa zica, sa ziiiiica secretul. pana la urma a zis o parte din el : – la struguri negri tare boabe de cafea de calitate (pe atunci alvorada). cantitatile si inca ceva nu le-a spus – doar fratelui nostru i le-a spus….. tatal meu victor marin a fost fiul preotului marin marin din insurateii baraganului .

  2. Pe 23 iunie 2010 parintii mei au implinit 25 de ani de casnicie si ne-am gandit sa le organizam o petrecere surpriza. Zis si facut am inchiriat localul, am anuntat prietenii si familia, am adus preotul pentru reinnoirea juramintelor, am gasit nasii, am luat buchetele si lumanarile pentru ca totul sa fie absolut perfect. Le-am zis parintilor ca iesim la o cina in familie si i-am dus la localul cu princina, emotie multa, lacrimi si mai multe si hai sa-i dam drumul la distractie. Vinul adus de nas o bunatate nu alta, au baut cu totii inclusiv sotul din belsug mai ales ca era si foarte cald afara. Ce n-am luat in considerare a fost faptul ca fiind insarcinata cu fetita noastra in 2 luni era exact perioada cu greturi, cand nu suportam mirosul de carne. Cand au adus meniul pur si simplu mi s-a facut rau, ameteala stare de voma tot tacamul, ca sa nu mai zic ca am stat si pe langa un aparat de aer conditionat si am si racit bine. Ii zic sotului sa ma duca acasa si sa se intoarca apoi la petrecere. Ametit bine cheama un taxi si ma duce acasa el bun bazat ii zice taximetristului sa astepte 10 minute. Mi-era asa de rau ca atunci cand am ajuns l-am rugat sa ma frece cu carmol ca sa ma bag in pat, poate, poate scap de starea de raceala care dadea semne ca pune stapanire tot mai mult pe mine. Insa n-am realizat ce efect poate avea carmolul asupra unui om baut. Au trecut cele 10 minute, ne suna taximetristul sa vada daca mai asteapta. Noi unul de o parte si unul de cealalta parte a wc-ului vomam de zor. Eu din cauza sarcinii, sotul din cauza vinului amestecat cu aburii de carmol. Ne-am petrecut toata noaptea facand cu schimbul la baie. A fost prima si ultima data cand mi-am vazut sotul ca i se face rau de la bautura si asta cu “ajutorul” meu. Dimineata am aflat ca petrecerea a fost un succes din pacate noi am vazut-o pe caseta 🙂 si ne amuzam copios de fiecare data cand ne amintim patania cu vinul si carmolul.

  3. chiar daca tatal meu a plecat din satul natal de pe la vreo 16 ani, la studii, inima i-a ramas tot la tara. mereu a fost un gospodar convins si a incercat, DIN PACATE, sa ne insufle si noua gustul pentru munca la camp. toate vacantele mergeam la bunici si ajutam la gradinarit, la culesul porumbului sau al viei. imi aduc aminte ca aveam cam 14 ani si era o toamna tare calduroasa. era ziua unei prietene de joaca de la bloc si toti copii erau invitati la ziua ei dar tatal meu programase culesul viei. asa ca vrand-nevrand am mers si eu la munca. bine, ajutam si eu cum puteam dar ideea era ca in loc sa fiu cu prietenii mei eram pe deal plina de praf. ma rog, de suparare ma rugam mereu sa-mi vina vreo idee de a ma razbuna( minte de copil). si parca ruga mi-a fost ascultata. ca in filmele gen comedie ( Liar-Liar cu jim carrey),la catva timp tata a adus mustul la bloc intr-un butoi imens de lemn care trona de ani de zile in balcon si care-n fiecare toamna era umplut cu tulburel. nu stiu cum a “reusit” dar nu pus bine cepul la butoi si in toiul noptii vecinii sunau disperati la usa cum ca tot vinul se scurge din balconul nostru ( stateam la etajul 3). si cum balconul dadea la strada principala va dati seama cum a aratat si a mirosit trotuarul din fata blocului mult timp . era o pata imensa de must iar din pacate, acum la maturitate , imi dau seama ce pierdere imensa a fost. ce bun ar fi fost cu o pastrama la gratar. mmmm, imi lasa gura apa numai ce ma gandesc. oricum, ideea e ca atunci m-am bucurat enorm dar in mintea mea de copil imi era teama ca nu cumva eu, cu rugaciunile mele, sa fi provocat dezastrul si sa fiu descoperita.
    SAU POATE CINE STIE, CHIAR ASA A FOST….

    am dat like: minteanu mariana

  4. Like Fb: Deedee Dee
    Intamplarea mea legata de vin este mai mult sau mai putin fericita, insa, privind acum in urma..pare destul de amuzanta..Iata si de ce. Acum aproximativ trei ani eram proaspat angajata. Totul s-a petrecut intr-o iarna geroasa, in care doar caldura sufletelor ne mai putea aduce putina culoare in obraji, sarbatoream cu intreg colectivul de la birou ziua de nastere a sefului nostru scump si drag. Toate bune si frumoase, ne-am organizat intr-un final, am comandat bucate “alese” la o firma de catering cu renume bunicel si am decorat sala de festivitati pentru marele eveniment. Am vrut, de asemenea sa-i facem o surpriza sefului si, cum il stiam colectionar inrait de vinuri de calitate ne-am gandit sa ii daruim ceva pe masura. Evident, sarcina mi-a revenit mie, tanara noua, cu “abilitati” deosebite de navigare pe “valurile” Internetului. Stiam ca este o responsabilitate destul de mare si ca de asta depindea acceptarea mea in colectiv – era, sa zicem, ritualul meu de initiere. Cu doua saptamani inainte si cu ajutorul neconditionat al marelui “Goagal”, am “scotocit” tot internetul in cautarea sticlei de vin perfecte. Si, cum Big Boss este nascut in anul 1966 am gasit de bonton sa caut un vin exact din acest an. Asa ca, m-am inzestrat cu rabdare si perseverenta si am inceput cautarile. Dupa aproximativ 3 ore, cu ochii inrositi si nervii intinsi la maxim..am gasit un Château Latour din recolta lui ’66 la un colectionar din Cluj. Asa ca l-am contactat, am discutat despre pret si modalitatea de livrare…totul parea ok. M-a asigurat ca voi primi vinul inainte de petrecere si ca livrarea se va face prin curier. Astfel, cu satisfactia ca am dus un lucru la bun sfarsit, mi-am dezlipit ochii din monitorul incins de atatea rugaminti si cautari febrile. Intre timp…pregatirile erau in toi: negocieri cu firma de catering, cautarea tortului perfect, eventual in forma de sticla de sampanie culcata ( am fost cu totii inzestrati cu o imaginatie debordanta ) . Mai era o saptamana pana la eveniment si, prevazatoare, am sunat la persoana care imi promisese vinul si…nu mica mi-a fost mirarea sa aflu ca bunul nostru colectionar, in care ne lasasem toate sperantele de reusita pentru alegerea cadoului perfect, era spitalizat de cateva zile in urma unui accident de masina. Lasand la o parte contuziile si starea de usoara amorteala a interlocutorului meu, l-am intrebat cu cine pot lua legatura pentru obtinerea mult-ravnitului cadou. Acesta mi-a dat numarul unui nepot pe care il desemnase “stapan” pe “mosie” pana la insanatosirea sa. Buuunnn. Il sun pe respectivul – un baietas preocupat mai mult de batatorirea cararilor catre cluburile de fitze din Cluj si imprejurime, care m-a asigurat ca voi primi sticla de colectie…”pe cuvantul lui !”. Deja incepusem sa-mi fac scheme mentale, sa caut alternative, as fi fost in stare sa zbor pana la Cluj daca timpul mi-ar fi permis, dar, neavand incotro, cu inima indoita m-am decis sa ii dau ceva credit nepotului risipitor. Zilele au trecut foarte repede si mult-asteptatul colet nu mai ajungea la destinatie. Eram destul de stresata pentru ca acesta ramasese exclusiv in sarcina mea. Dupa o serie aproape neintrerupta de impulsuri consumate fara sorti de izbanda intre Bucuresti si Cluj, nepotelul s-a indurat sa ma apeleze ca sa-mi spuna ca vinul este deja in drum spre Bucuresti si va ajunge chiar in ziua cu pricina. Si..a venit si ziua mult-asteptata…cu inima stransa ca un om ce tine toate emotiile si sperantele altor persoane in maini si le poate narui cu un singur gest…am pasit de dimineata in birou..sub 26 de perechi de ochi care asteptau asa cum un sacal isi asteapta prada, sa le confirm ca …totul va fi bine. Am stat intr-o tensiune demna de filmele cu spitale de urgenta si medici rezidenti (nici macar imaginea frumosului McSteamy-Eric Dane din filmul meu preferat, Anatomia lui Grey, nu ma mai putea destinde). Petrecerea era anuntata la ora 14:00 si era deja 12:30 si nici urma de curier. Ei bine, abia la 13:40 am primit telefonul asteptat: “Sunt in fata institutiei, puteti cobori?” – mi s-au parut cele mai frumoase cuvinte pe care le auzisem pana atunci. Aproape ca am simtit cum mi se risipeau toate temerile si imi revenea culoarea in obraji. Lasand la o parte faptul ca era cat pe ce sa alunec pe treptele pline de gheata ale preafrumoasei institutii in bratele curierului pe care il vedeam acum ca pe un zeu al Olimpului cu puteri nemarginite…am primit sticla!!! O tineam ca pe un trofeu mult ravnit, si abia asteptam sa imi asum creditele pentru cel mai reusit cadou. In toiul petrecerii am inmanat sefului cadoul obtinut cu atatea emotii si am asteptat sa-i vedem privirea uimita si zambetul plin de satisfactie. Intr-adevar, a fost asa de incantat incat si-a dorit sa savureze minunata licoare bahica alaturi de noi, cei care ii devenisem a doua familie. Doar ca…in valtoarea momentelor nu ne-am gandit si la ustensila cu care ar trebui sa deschidem sticla in cauza. Asa ca…pret de 15 minute am scotocit asemeni cautatorilor de diamante neslefuite un…desfacator de sticle. Un coleg mai descurcaret a gasit la magazinul din apropierea biroului ceva ce semana a desfacator si a incercat sa deschida sticla de colectie. Incercarea sa, insa, nu a fost incununata de succes…ca si celelalte ce au urmat, ale altor colegi binevoitori care doreau sa-si etaleze forta in fata domnitelor neajutorate dornice de fapte eroice. Dupa alte 20 de minute in care ne-am invartit pe langa sticla de Chateau incercand sa-i gasim “calcaiul” (Ahile ar fi fost invidios pentru ca…nu l-am gasit!) o colega mai descurcareata a reusit sa o desfaca…victorie! Poate m-as fi bucurat si mai mult de aceasta daca dopul de pluta nu mi-ar fi “perforat” de-a dreptul umarul stang, lasandu-mi pret de cateva zile bune o amintire vizibila a chinului initiatic dus pentru acceptarea de catre “haita”. Acum, privind in urma, incepe sa-mi para totul un pic hazliu chiar, insa nu as mai vrea sa trec prin asa o experienta prea curand…

  5. Morala vinului dulce vs sec
    Actiunea se desfasura acum 4 ani, într-un amfiteatru proeminent, in cadrul U.S.A.M.V. Iasi, unde participam la unul cursurile sustinute de Dl. Prof.Dr.Beceanu si cum, curiozitatea nu te lasa neafirmat, apare urmatoarea afirmatie spusa cu voce un pic mai tare, dar suficienta cât sa fie auzita si de dl.profesor; care ulterior afirma:”Auziti ce spune un coleg, ca îi place vinul dulce, de ce oare suntem entuziasmati atât de mult de aspectul exterior al unui produs, de orice natura??? Vinul dulce,fie alb sau rosu, este asemeni unei femeii machiate, aranjate, parca iesite de la coafor, a caror defecte sunt ascunse prin tot felul de trucuri, mai mult sau mai pu?in ortodoxe pe când vinul sec este asemeni unei femeii naturale, a carei naturalete este singulara si primeaza, este exact asa cum a fost lasata de Dumnezeu, fara nici un adaos; deci ia spune tu tinere, daca spui ca ai baut numai vinuri dulci se presupune ca nu ai vazut niciodata pana acum o femeie neacoperita, precum Eva??”
    Presupun ca nu ati dori sa fiti in pielea tanarului , cu peste 300 de ochi atintiti si curiori de un raspuns….
    Voi ce vinuri preferati??
    Va Multumesc! Vali

  6. O intamplare cu vin a inceput pentru mine cand am baut cu nesat dintr-o cana cu vin fiert, dulce ca mustul, fierbinte. Aveam cam sase ani si eram in vacanta la bunicii de la tara.Stateau pe atunci, pe undeva prin apropiere de Roman, intr-un satuc uitat de lume.Mersesem cam trei ore cu trenul cu parintii mei care apoi au plecat si m-au lasat cu batranii mei preferati, intr-o atmosfera placuta, in care lemenele trosneau in soba si in casa miroasea a scortisoara si cuisoare. Era iarna, cana mare, si bunicii n-au observat. Si m-a luat o ameteala foarte placuta. A fost minunat si alte rime infantile. Când s-a prins bunicul, eu eram deja numai zâmbet, nici nu ma sineam bine pe picioruse, iar ei, norocul meu, s-au amuzat, ca, daca veneau cu interdictii, cine stie?..poate aveam ficatul terminat în ziua de azi. Nu ca as avea un ficat forte, dar ma mai tine. De fapt, prima betie în sensul adevarat al cuvântului ar trebui sa fie o betie de care nu-ti amintesti, fiindca betia autentica presupune o deconectare, o lacuna. Ne putem ameti, ne putem cinsti si ne putem porci. Eu am trait prima experienta clasic, fara prea multe incidente, aproape ingenuu.

  7. Patania mea cu vinul s-a intamplat in liceu, la Piatra-Neamt, intr-o vineri dupa ore. Am mers la padure cu colegii, plus canistra plina de ceva intre coniac si vin. I se mai spune si „carbid“ in cazul in care e mai tulbure si bate spre violet ca nuanta. A fost un pariu crud, intre mine si un coleg de clasa, blond, cu ochii albastri. Eu nu stiam pe atunci ca ochii albastri sunt mai rezistenti la tarie decat ochii caprui sau negri. Iar pariul a fost sec si simplu: cine cade primul din picioare pierde! Aveam voie sa ne tinem de copaci, dar asta nu schimba situatia. Eu m-am prabusit dupa opt pahare de „crepleak“. Si nu era mic paharul! Aici intervine lacuna, dar evenimentele au fost povestite si raspovestite de colegii mei care au asistat si au avut grija de noi. Am uitat un amanunt: afara s-a apucat sa ploua tocmai cand am demarat competitia. Am cazut cu fata in noroi si n-am inchis ochii de teapan ce eram. N-a durat mult pana
    ne-am trezit cu o dubita in fata. Un alt prieten m-a lasat cu picioarele pe pamant si m-a apucat strans de ceafa, ca sa para ca ma tin singur pe picioare, apoi mi-a dat vreo doua palme si „a strigat in soapta“: „Bai, trezeste-te, ca e de rau!

  8. Eram si eu mica si curioasa. Asa cam la… 18 ani si putin. Era balul de sfarsit de liceu. Eu aveam la activ suficiente iesiri la o bauta sau doua cu colegi, prieteni, neamuri, inca de la inceputurile liceului. Nu, nu eram o mica betiva/alcoolica/dornica-de-a-iesi-in-evidenta-si-de-a-fi-cool insa cu un lucru ma pot lauda: Am dobandit suficienta rezistenta. Pentru cele 45 kile ale mele, erau necesare 2 beri pentru a ma ameti astfel ca nu le prea mergea profitorilor cu mine.
    Revenind, era seara balului. Inocenta si curajoasa de mine se vede cu un free-drinking bar in fata ochilor pentru o noapte intreaga. In acel moment, o luminita s-a aprins… Eu terminam liceul si nu experimentasem prima mea betie. Adica, betie, frate! Asa ca eu si nenea barmanul am devenit cei mai buni prieteni, pentru o seara, bineineles. Ma rog, e impropriu spus din moment ce la ora 1.30 noaptea eram dusa/tarata spre baie de catre prietenul meu, eu tinandu-mi unul din pantofi, celalalt ramasese la colega X, iar el dragutul imi cara gentuta. Ce atent a fost, niciodata nu am apucat sa-i multumesc cum trebuie pentru ca nu m-a lasat sa adorm cu capul pe wc, ci ma tinea rezemata de pieptul lui, si pentru ca a fost suficient de vigilent cat sa ma aplece la timp peste closet pentru a da la boboci. Din pacate nu-mi aduc aminte mai nimic, aparent a durat vreo 2 ore si ceva. Insa am avut dovada a doua zi micile petele de voma de pe rochie…

  9. Eram acum 5 ani la o nunta, prin Bucuresti. Un prieten apropiat ma rugase sa-i fiu partasa la aceasta bucurie aproape unica in viata cuiva. Nu ma simteam prea pregatita, din punct de vedere financiar sa particip la acest eveniment, insa, nu am putut sa il refuz, mai ales ca am copilarit impreuna. Am facut, pana la urma rost de ceva finante, mi-am aranjat rochita speciala pentru astfel de evenimente – o rochie de un roz pal(pe care, din pacate, o tot port de cativa ani incoace, la diferite evenimente din lipsa de inspiratie si fonduri), mi-am luat pantofii si plicul la purtator si am pornit catre taxi, care ma astepta in fata blocului. Am ajuns la localul in care amicul meu isi sarbatorea nunta si…chiar de la intrare am fost intampinata cu un pahar mare de vin rosu. Din fire sunt destul de neindemanatica, asa ca, am reusit performanta de a-l varsa pe tot peste mine. Rozul de la rochie s-a transformat imediat intr-un rosu-maroniu, iar fata mea a luat culoarea lui- rosu. Imi amintesc si acum cum a trebuit sa stau toata noaptea cu rochia aia patata si uda. Nici la dans nu am putut sa merg, desi am primit mai multe invitatii de-a lungul serii.

  10. Cum m-am apucat de colectionat sticle de vin
    Totul a inceput cand eram in facultate (Facultatea de Agronomie)in anul II cand la ora unui curs profesorul ne-a propus sa mergem sa vizitam o expozitie de Utilaje si Produse Agriole. Noi am fost de accord.
    Am ajuns acolo si profesorul a inceput sa ne explice si sa ne prezinte exponatele incepand de la utilajele de semanat si recolta pana la produsele finite.
    Totul a fost bine si frumos pana am ajuns la standul cu vin (stand cu produs de vin al facultati noastre), unde profesorul a inceput sa ne explice despre soiul de vita de vie de la baza viticola a facultati noastre fiind lucruri foarte interesante .
    In perioada orei deschise care sa facut la acea expozitie la acel stand al facultati noastre ni sa dat sa degusta din tipurile de vin care erau expuse printer care unul din ele a fost premiat cu medalia de aur la Viena, un vin foarte bun.
    Si de atunci am ramas foarte impresinat de vinul nostrum si m-am apucat de colectionat.
    Toate sticlele din colectia mea care nu este foarte mare in jur de 30 de sticle diferite sortiment sunt primite cadou

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *