Purcari – legenda si istorie

Viticultura este un simbol al Republicii Moldova, o traditie milenara, transmisa cu grija din generatie in generatie.

Spre sfarsitul secolului XII, in Valahia si Moldova (cnezate aparute pe teritoriul vechii Dacii), vinificatia devenise indeletnicirea economica de baza, aflata sub protectia statului.

Pana in prezent, aceste teritorii sunt benefice pentru viticultura si vinificatie. Cu toate acestea, exista un sir de regiuni unde este produs un vin cu totul special, ce farmeca prin gustul sau. Anume intr-un astfel de loc binecuvantat, la doar 30 de km de la Marea Neagra, pe malul drept al raului Nistru, este situat satul Purcari, in împrejurimile caruia, parca prin voia Celui de Sus, au fost create conditii ideale pentru vinificatie. Astazi, vorbim despre acest loc ca despre un „terroir” unic, nu doar în Moldova, ci in întreaga Europa.

Satul Purcari se afla candva in proprietatea Manastirii Afon – Zografi. Peste ani, manastirea a daruit aceste pamanturi localnicilor, conditionand ca podgoriile sa fie mentinute in ordine, sa nu fie vandute si sa fie platite desetina din venituri si roada. Localnicii, cunoscand faptul ca vanturile fierbinti dinspre Marea Neagra si solurile bogate in lut si nisip sunt perfecte pentru cultivarea soiurilor alese de vite de vie, au facut tot ce le-a stat in puteri pentru ca, secole la rand, pamanturile sa aduca venituri din viticultura.

O etapa importanta in dezvoltarea viticulturii si vinificatiei acestei regiuni incepe in anul 1821, odata cu anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. Printr-un decret special, semnat in 1827, este creata prima fabrica specializata de productie a vinului, cu denumirea Harmizone, in cinstea unuia dintre fondatori (de origine germana). In acele timpuri, de cresterea vitei de vie pe respectivele teritorii se ocupau mai multi podgoreni, printre care moldovenii Dancila si Clot, rusi, nemti si francezi. Deja in anul 1847, in cadrul „Iarmarocului agricol Basarabean”, participantii la degustare au fost placut surprinsi de gustul si aroma intensa a unui vin nou. Astfel, vinul de Purcari a obtinut prima medalie de aur din istoria sa.

Adevarata triumfare a vinariei este sarbatorita in 1878, cand la Expozitia Mondiala de la Paris, in cadrul unei degustari inchise, specialistii au oferit cea mai inalta apreciere unui vin sec, de o culoare intens-rubinie, fiind siguri ca acesta este un nou tip de vin de Bordeaux. Mare le-a fost mirarea sa afle ca vinul isi are originile intr-un satuc necunoscut lor, amplasat pe malul raului Nistru. Acesta este momentul cand „Negru de Purcari” a obtinut prima sa medalie de aur la o expozitie internationala.

Un timp îndelungat, vinurile de Purcari erau la fel de populare precum vinurile de Bordeaux sau Burgundia. Acestea erau servite la mesele Imperatorului Nicolai II, ale regelui George V si ale Reginei Victoria. Vandute in Danemarca, Olanda, Suedia, Germania si Franta, vinurile de Purcari erau inalt apreciate si se alegeau cu numeroase trofee.

O noua etapa in istoria Purcari incepe in 1950, cand vinificatorii companiei au restabilit tehnologia clasica de producere a vinului, salvand astfel de la pieire retetele stravechi. Pimen Cupcea, unul dintre vinificatori, a reconstituit reteta cupajului legendar „Negru de Purcari”, iar Ion Ungureanu, un alt vinificator, a creat un cupaj nou – „Purpuriu de Purcari”. Atat calitatea, cat si productia cantitativa a vinurilor de Purcari erau în continua crestere, bucurandu-se de popularitate, atat pe pietele interne, cat si pe pietele de export, vinul de Purcari devenind unul dintre simbolurile neoficiale ale Uniunii Sovietice.

In anul 2003, Victor Bostan, vinificator cu o vasta experienta, cumpara vinaria si podgoriile Purcari pentru a relansa faima acestor vinuri si a pastra traditia vitivinicola nationala. Renasterea vinurilor de Purcari nu se rezuma doar la reconstruirea vinariei si reutilarea acesteia cu cel mai modern echipament de la cei mai renumiti producatori internationali. Aceasta s-a bazat, mai degraba, pe o munca de restaurator. Pentru a reinvia vinurile de Purcari sau, mai bine zis, a reconstitui o capodopera vitivinicola, a fost necesara gasirea si valorificarea celor mai de pret elemente ale traditiei, conjugându-le printr-un efort comun.

Dupa reconstructie, pe teritoriul complexului vitivinicol a fost inaltat un complex hotelier de clasa europeana. Aici fiecare vizitator poate sa faca cunostinta indeaproape cu istoria legendarelor vinuri de Purcari, ancorandu-se in atmosfera acestui taram binecuvântat.

Astazi, vinaria Purcari este locul unde sunt produse cele mai renumite vinuri ale Moldovei, locul unde vizitatorii sunt asteptati într-un conac luxos ce-i surprinde chiar si pe cei mai pretentiosi turisti prin eleganta si perfectiunea sa. Citeste mai departe «Purcari – legenda si istorie»

Clasificarea vinurilor

In literatura de specialitate gasim  criterii  diferite de clasificare a acestora. Astfel avem:

CULOAREA: rosu, alb, rose

EFERVESCENTA – vinurile sunt:

  • Ferme sau linistite
  • Energice, usor efervescente, suprapresiunea este sub un bar;
  • Acidulate, cu o efervescenta buna si o suprapresiune intre 1 si 2,5 bari;
  • Spumoase, foarte efervescente, a caror suprapresiune depaseste 3 bari, atingand in cazul vinurilor spumoase de calitate cel putin 3,5 bari, care este nivelul minim prevazut de lege, dar pe care producatorii obisnuiesc sa-l depaseasca;

SOIUL DE STRUGURI:

  • Struguri aromatici din care se produce un vin aromat (ex.Tamaioasa Romaneasca)
  • Struguri  cu un gust neutru din care se obtin vinuri nearomate.

GRADUL DE VECHIME:

  • Vinuri noi, imbuteliate in anul in care au fost culesi strugurii si se beau pana in primavara urmatoare deoarece se altereaza rapid;
  • Vinuri de larg consum se beau abia din primavera urmatoare recoltarii strugurilor;
  • Vinuri cu vechime scurta sunt scoase pe piata in toamna de dupa recoltarea strugurilor si trebuie consumate in 1-2 ani;
  • Vinuri cu vechime medie sunt comercializate dupa 1-2 ani vechime;
  • Vinuri cu vechime indelungata ajung la calitati optime atunci cand au o vechime de peste 2 ani.

Mai exista o clasificare, si anume cea LEGALA in care vinurile sunt:

De masa, denumite si vinuri pentru mancare care pot avea indicatie geografica, mentiunea unui soi de vita de vie si trebuie sa aiba cel putin 9 grade alcolice, dar nu mai mult de 15.

Vinuri de calitate denumite si DOC(Denumire de Origine Controlata) care consta intr-un sistem de norme si indica soiul de vita de vie din care trebuie sa provina, zona de productie, conditiile de mediu si de cultura ale vitei de vie,productia maxima de struguri la ha, gradatia alcolica minima naturala  a strugurilor, culoarea, gustul, mirosul, gradul alcolic minim total, aciditatea vinului in momentul consumului si eventual perioada de vechime. Mai pe scurt un adevarat buletin de identitate. Sticlele trebuie sa fie prevazute cu un timbru de marcare holograf.

Vinurile speciale pentru care este prevazuta o legislatie speciala: vinuri licoroase (fortificate) sunt vinuri completate cu rachiu, alcool sau must concentrat astfel incat sa atinga 16-20 grade alcolice; vinuri aromate-vermutul, completat cu alcool, zahar si extracte vegetale; vinurile spumante-vinuri cu un continut ridicat de anhidrida carbonica, care le face foarte acidulate. Ele rezulta in urma unor prelucrari speciale (metoda champenoise).

Si acest domeniu este foarte vast si vom incerca pe parcurs sa mai revenim pentru a incerca o aprofundare a unor criterii  de clasificare a vinurilor.

Ultima categorie, si anume cea a vinurilor spumante ma face sa ma gandesc imediat la un vin spumant deosebit preparat in regiunea DRAGASANI de catre STIRBEY dintr-un soi foarte vechi-traditional romanesc CRAMPOSIE.

Deja la inceputul secolului XIX, expertii din Franta si Germania au constatat ca Cramposia este un soi potrivit pentru a fi vinificat ca spumant. La Stirbey s-au inceput primele incercari cu recolta 2008 de Cramposie, vinificata conform metodei traditionale “champenoise”: dupa prima fermentare, s-a facut a doua fermentare in sticle de 0,75 litri, vinul maturand pe drojdie in sticle in jur de 18 luni.

In ultimele 3 luni, sticlele au fost puse in pozitie inclinata pe pupitre de remuaj, unde au fost rotite cu grija zilnic, pana cand toate drojdiile s-au depus in gatul sticlelor. Urmeaza procedura de degorjare si dozare, dar fara adaos de zahar, rezultand astfel – dupa inchiderea sticlelor cu dopuri ciuperca – un spumant “brut nature”.

Din aciditatea lui ridicata, impreuna cu mineralitatea fina si fructuozitatea proaspata si eleganta rezulta un vin spumant care trezeste toate simturile, de o usurinta si finete seducatoare, reflectand geniul locului unde s-a nascut si al oamenilor care l-au creat.

Un participant de mare tinuta la Primul Festival de Vin, Arta, Gastronomie de la Cluj Napoca: CRAMA TELNA

Istoria Cramei Telna se impleteste armonios cu drumul parcurs de istoria plaiurilor mirifice de la Sard, Telna, Cricau si Ighiu care formeaza de fapt  “inima podgoriei”. Podgoria se afla la adapost de vanturi, curenti reci si brume, iar clima este dulce, verile sunt lipsite de calduri toride si toamnele lungi, care ajuta astfel la coacerea strugurilor pe indelete. Dar, pentru a descoperi sufletul Podgoriei Alba Iulia “Tara vinului” – Crama Telna si de asemenea secretul vinului de aici, trebuie sa vizitati pivnita construita in 1784. Veti fi surprins de pitorescul, splendoarea si decorul deosebit oferit, care va rezerva placerea unei calatorii inapoi in timp, chiar si imaginare, pe firul istoriei, prin timpuri demult apuse, atunci cand a fost sapata pivnita in forma de U, lunga de o suta cincizeci metri si lata de 6, deasupra pivnitei fiind dealul care se ridica pana la 20-25 metri. Pivnita are proprietatea ideala pentru pastrarea si maturarea vinurilor, temperatura medie pe toata perioada anului fiind de 10-11 grade, iar umiditatea este de 98-100% si se datoreste mucegaiului nobil de pe pereti, sistemului de ventilatie naturala asigurat prin adevarate nise aflate in bolta arcuita inalta de trei metri.

De-a lungul timpului, peretii grosi de piatra si racoarea pamantului au dat linistea si echilibrul termic atat de necesare procesului de fermentare si invechire a vinului. Asa se explica buchetul de neconfundat al vinurilor, si poate ca acesta este motivul pentru care toti care le-au gustat si descantat considera ca sunt mai echilibrate si  deci un motiv de a veni la Crama Telna. Pe langa pivnita Cramei Telna care si-a pastrat de altfel, cu toate greutatile vremii renumele mai fac parte conacul si anexele. Conacul este inclus pe lista monumentelor istorice ca monument arhitectural.

Cultivarea vitei de vie se realizeaza pe o suprafata de 43 de ha iar soiurile cultivate aici sunt : Feteasca Regala, Muscat Otonel, Sauvignon Blanc, totul se face in sistem semi-automat, mana omului fiind prezenta peste tot.

La aceasta crama  nu se  cumpara struguri/must si isi bazeaza toat? productia de vin, pe strugurii obtinuti din plantatia proprie. Un mare plus pentru ei.

Aici la acest festival de la Cluj Napoca am avut ocazia de a cunoaste trei vinuri remarcabile, si anume: Muscat Otonel demisec ; un Cuvee Muscat Ottonel & Feteasca Regala si totodata Feteasca Regala.

Crama Segarcea – Sau asa beau oamenii buni!

Fiind acasa (casa parinteasca), m-am gandit ca ar fi potrivit sa dau o fuga la Crama Segarcea, pentru o degustare de vin si pentru a-mi lua ceva vin imbuteliat de acolo.

Nu de alta, dar concediul era pe terminate si voiam sa duc cate o sticla de vin, de la mine de acasa, colegilor si prietenilor. Asta, in ciuda protestelor neveste-mii, care m-a incredintat ca nu ma mai primeste acasa. Sunt convins de asta, dar in fond…voiam sa le duc vin in sticle de sticle colegilor..

Inainte de a descrie Crama Segarcea, vreau sa va spun ca localitatea mea natala Segarcea este situata pe renumitul Drum al Vinului din judetul Dolj, ce cuprinde: Podari, Segarcea, Cerat, Cetate, Galicea Mare, Potelu, Poiana. Localitatile “ingrosate” fac parte din renumitul Domeniu Viticol Dinescu.

Situata la circa 2 km de localitatea cu acelasi nume, Crama Segarcea este extinsa si modernizata dintr-o veche crama construita intre anii 1906 si 1908, fiind in acele timpuri cea mai moderna din Europa, in forma de cruce, si totodata prima cladire din beton armat din Romania, avand pereti dubli pentru ventilare iar procesul de vinificatie se facea gravitational pe patru niveluri. Adresa exacta este: Segarcea str.Dealul Viilor nr.108.

Aceasta crama este urmasa fostului Gostat (pentru cei mai tineri – Gospodarie agricola de stat), de unde ani la rand se aprovizionau mai marii judetului si de asemenea gospodaria de partid sub atenta supraveghere a organelor securitatii statului .Mare parte din cantitatile de vin luau apoi calea exportului.

In 2002,  vechea crama a Casei Regale de la Segarcea a fost cumparata de familia Mihai si Cornelia Anghel,  reinventand astfel  marca Domeniul Coroanei Segarcea, recunoscuta astazi in intreaga tara. Cu investitii totale de 30 milioane de euro, din fonduri proprii dar si europene, au  inlocuit soiurile existente prin replantarea a circa 277 de hectare cu vita de vie, care aduc omului de afaceri anual peste doua milioane de sticle de vin, produsul fiind clasat pe segmentul superior.

Dupa un drum rapid (in maxim 10 minute am ajuns acolo), am intrat in curtea cramei, cautand bineinteles magazinul de vanzare a produselor proprii, excelent amenajat si unde sunt expuse toate sortimentele de vinuri produse din gama Elite si Prestige.

Ca unul nascut in zona, am 2 mari probleme. Imi place vinul sec si nu suport spritul. Mi se pare ca-n vinul sec simti adevaratul gust al vinului, iar a-l amesteca cu apa, in celebrul sprit, reprezinta o blasfemie, duca-se pe pustii…Dar deodata incep sa rememorez amintiri deosebite petrecute de mine in acest loc incarcat de istorie.

Tatal meu Stefan Anghel a ajuns in anii 1951 in Segarcea venind de la Varias impreuna cu unul din fratii Bodnaras, care fusese desemnat de conducerea superioara de partid sa preia conducerea fostului Domeniu al Coroanei si astfel sa infiinteze Gospodaria Agricola Segarcea. A venit “convins”, mai mult deportat, impreuna cu o parte a familiei insemnand peste 15 persoane pentru a lucra aici la Gospodaria Agricola ca sef contabil. Familia a fost repartizata in diferite ferme ale gospodariei, bunicii mei fiind repartizati in imediata apropiere a cramei – bunicul fiind cel care receptiona  strugurii veniti din vii si ii repartiza apoi spre centrul de productie din crama, iar parintii mei fiind repartizati la Castelul din centrul Segarcii, unde acum functioneaza o sectie a Spitalului Orasenesc. Din acea perioada am amintiri deosebite privind locuri si oameni care lucrau inca in ritmul destul de modern impus de Administratia Domeniilor Coroanei. Astfel am avut deosebita sansa sa vad cladiri care inca nu intrasera in JAFUL oranduirii noi populare: centrala  electrica (vad si acum eticheta motorului Sulzer-Elvetia), atelierul rotarie, atelierul de butoaie, manejul care arata ca un adevarat teatru, grajdurile, calestile si docarurile, locuintele celor care lucrau pe aceste terenuri, adevarate vile de care astazi imbogatitii timpului s-ar simti invidiosi, laboratorul de produse lactate (se produceau smantana, branza, unt), brutaria, moara, ferma de vaci, ferma de porci, ferma de oi, herghelia cu cai pur sange, fermele vegetale, ferma pomicola, stuparia, atelierele mecanice, ferma legumicola, ferma de portaltoi si in fine ferma viticola cu vestita crama.

Dar parca am pierdut fluxul amintirilor pentru ca sunt invitat sa gust o adevarata “relicva” a istoriei: un Muscat Frontignan, o minunatie de vin, cu un miros inconfundabil. La preluarea podgoriei a fost descoperita o suprafata de peste 1 ha cu acest soi de struguri care arata ca un Muscat Otonel cu boabe roz si care in acest moment a fost multiplicat la o pepiniera din Franta si s-a reusit o replantare de circa 11 ha. Acest moment deosebit ma face iar sa alerg prin istorie, aveam circa 3-4 ani si il asistam pe bunicul meu la cantarirea carutelor care veneau din vie, desigur bunicul avea grija sa mai “vamuiasca” cate un struguras pentru nepot. Atunci am mancat pentru prima data un muscat frontignan. In vie erau cultivate peste 60 de sortimente de struguri de vin sau de masa: Muscat Hamburg, Afuz Ali, Chasselas D’ore, Pinot Noir, Chardonnay etc.

Sunt intrebat de un cetatean care venise sa cumpere vin daca nu cumva sunt baiatul domnului contabil Anghel si astfel pierd iar sirul amintirilor, dar e benefic pentru ca astfel am deosebita placere sa ma intalnesc cu un prieten din copilarie, Viorel Tuta. Impreuna acum ceva timp aveam “gradinita “ noastra crama, unde reuseam totdeauna sa ne jucam de-a v-ati ascunselea. Tatal  Stefan Tuta era cel ce se ingrijea de stupii gospodariei. Din discutii imi aduc aminte de: Biro Ion – herghelia de cai; Tibreanu -contabil; Dumitru Nicolae – birjar; Loreti Ion – fierar; Melinte Gheorghe – herghelia; Gardareanu Gheorghe – portaltoi; Ion Veturia – tehnician ferma pomicola; Ciobanu Gheorghe – tehnician ferma de oi; Lila Jan – pivnicer; Georgescu Dumitru – brigadier vie; Chivu Mircea – brigadier vie. Totodata rememoram acum amandoi momentul cand prin anii 1958 a venit un inginer stagiar viticol Anatolie Panus, care apoi multi ani a fost cel care in limita posibilitatilor timpului a avut grija de vie si crama. In perioada interbelica si dupa, Crama Segarcea a avut un renume deosebit si datorita acelui domn Jugareanu – de fapt “parintele” vestitului coniac de Segarcea. In acele vremuri au fost produse si cantitati minore de sampanie care avea la baza cramposia.

Acum pentru ca sa mearga mai bine amintirile incercam si un vin rosu, o minunatie de Merlot, dupa care suntem invitati sa facem o scurta vizita in crama.

Incepem cu cel mai de jos nivel care este plin de butoaie autentice, din lemn de stejar unde vinul se invecheste 6-8-12 luni…,apoi  cu multa deschidere am fost dusi peste tot, si am aflat multe noutati despre procedeul de fabricatie pe care-l folosesc. Am constatat ca au utilaje si cisterne din inox unde procesul tehnologic se desfasoara automat, fiind actualmente cea mai moderna crama din Romania.

In concluzie, a fost o expeditie interesanta, la o crama ce se afla indubitabil pe drumul cel bun si care face cinste zonei mele natale.

Printre sortimentele produse la Crama Segarcea amintim: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Grigio, Pinot Noir, Merlot, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra, Tamaioasa Romaneasca, Feteasca Alba.

 

Drumul vinului si festivaluri ale vinului in LA RIOJA

La Rioja este zona din Spania in care se produce cel mai mult vin rosu de catre cei peste 11 000 de cultivatori si 600 crame, avand o productie anuala de peste 400 milioane de sticle. Regiunea viticola are centrul in Logrono, nenumerate bodegas in oraselele Elciego, Laguardia, Logrono, Fuenmayor, Cenicero,Torremontalbo, Briones, Haro si pe marile domenii private de la tara. Peisajul este extraordinar, cu munti care coboara in valea raului Ebro, cetati fortificate si sate stravechi unde pe durata lunilor de vara se gazduiesc mai multe festivaluri ale vinului.

In fiecare an de 11 iunie are loc in Logrono Fiesta de San Bernabe care comemoreaza un asediu din 1521. Astazi asediul se comemoreaza prin impartirea de peste, paine si vin. Pe 29 iunie, La Batalla del Vino din Haro este parte a sarbatorilor in cinstea lui San Juan, San Felices si San Pedro. In aceasta “confruntare”, participantii arunca unul spre celalalt cu vin. La Batalla del Clarete (25 iulie) in San Asensio are loc sarbatoarea lui San Santiago (claret este un vin rosu, tanar, usor). La 21 septembrie, la  Fiesta de la Vendimia din Logrono, ce dureaza o saptamana, are loc prima calcare in picioare a strugurilor in piata centrala, in ziua praznicului lui San Mateo.(www.larioja.org)

Exista in organizarea unor birouri turistice posibilitatea efectuarii unui tur turistic de 102 km care incepe la Haro si se sfarseste la Elciego in care se pot vizita nenumerate bodegas si de asemenea  minunatul Muzeu al Culturii Vinului Vivanco din Briones, cel mai mare muzeu al vinului din Europa deschis de o fundatie privata.

La Rioja cel mai cunoscut vin spaniol, a preluat numele regiunii de origine si a fost realizat de-a lungul anilor dintr-un amestec de soiuri din toate cele trei subregiuni, caracterul cupajului depinzand astfel de stilul fiecarui producator. Combinatia obisnuita este de aproximativ 70 % Tempranillo (pentru prospetimea si aroma fructelor), 10 % Carinena (pentru o culoare calda), 20 % Garnacha (pentru robustete si alcool) si Graciano (pentru finete). In ultimii ani, marii producatori au tendinta de a detine cat mai multe podgorii si de a produce vinuri dintr-o singura podgorie originala. Aceste variante includ soiurile mai experimentate Cabernet Sauvignon, Merlot si chiar Syrah.

 

Despre Ordinul Suveran de Malta

Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta (numit si Ordinul Cavalerilor Ioaniti) este unul dintre cele mai vechi ordine nobile catolice existente, având ca scop slujirea credintei si ajutorarea aproapelui.

Denumirea sa completa este Ordinul Suveran Militar Ospitalier al Sfantului Ioan de Ierusalim, de Rodos si de Malta/Sovrano Militare Ordine Ospedaliero di San Giovanni di Gerusalemme di Rodi e di Malta OSMM-SMOM.

OSMM isi are radacinile în stravechiul ordin al Cavalerilor Ospitalieri sau Cavalerii Sfantului Ioan, infiintat în 1050 în Tara Sfanta si recunoscut ca ordin religios cavaleresc prin Bula papala a lui Pasquale al II-lea din anul 1113, cu numele de „Ordinul Sfantului Ioan din Ierusalim”. A devenit un ordin militar atunci când a trebuit sa-si apere spitalele proprii din Tara Sfanta, dobandind inclusiv un teritoriu si functionand ca un Stat. In decursul secolelor a pierdut unele teritorii si a dobandit altele (insulele Rodos sau Malta). Din 1530, Ordinul stapanea insula Malta „concesionata” de Regatul celor doua Sicilii. In 1798, francezii lui Napoleon Bonaparte preiau controlul insulei, impunand cedarea acesteia de catre cavalerii de Malta. In 1800, Malta a fost ocupata de englezi, suveranitatea acestora fiind confirmata prin tratatele de la Paris din 1814 si Viena din 1815. Dupa mai multe peregrinari prin Europa, sediul ordinului se stabileste, din 1834, la Roma, pe teritoriul Statului pontifical. Dupa 1870, sediul conducerii Ordinului ramane în continuare la Roma, pe teritoriul statului italian (cele doua imobile detinute de Ordin in capitala Italiei se bucura de un regim de extrateritorialitate asemenea resedintelor diplomatice ale altor state).

OSMM este un ordin religios, de natura traditional nobila, militar-cavalereasca. Ordinul este subiect suveran de drept international, activitatea sa desfasurându-se pe baza “Cartei Constitutionale” si a “Codului Ordinului”, revizuit in 1997. Cuprinde 10.000 de cavaleri, raspanditi pe întreaga suprafata a globului, impartiti in trei categorii. Misiunea Ordinului: este sintetizata de motto-ul “Tuitio Fidei et Obsequium Pauperum” (Apararea credintei si asistenta pentru cei saraci).

Capitala/sediul central: Roma
Suprafata si diviziunile teritoriale: <1 km²
Populatia: 12.500 locuitori (2007), catolici
Limba oficiala: italiana
Ziua nationala: 24 iunie (Sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul)

Seful suprem al Ordinului este Marele Maestru, care este ales pe viata de catre Consiliul de Stat complet. Fra ‘Matthew Festing a fost ales de catre Consiliu ca al 79-lea Mare Maestru la 11 martie 2008, succedandu-i lui Fra ‘Andrew Bertie , care a fost Mare Maestru pana la moartea sa, la 7 februarie 2008. Marele Maestru este ajutat de catre Consiliul Suveran care este ales de catre Adunarea Generala, organul legislativ al Ordinului. Adunarea se întruneste o data la cinci ani; Consiliul include sase membri si patru ofiteri: Marele Comandor, Marele Cancelar, Marele Ospitalier si Gardianul Tezaurului. Marele Comandoreste sef religios al Ordinului si serveste drept “Locotenent interimar” în timpul unui post vacant in functia de Mare Maestru. Marele Cancelar, al carui birou include pe cele ale Ministerului de Interne si Ministerul Afacerilor Externe, este seful ramurii executive, el este responsabil pentru misiunile diplomatice ale Ordinului si relatiile cu asociatiile nationale. Responsabilitatile Marelui Ospitalier includ birourile de ministru al Actiunii Umanitare si ministru pentru Cooperare Internationala, el coordoneaza activitatile umanitare si caritabile. In cele din urma, Gardianul este ministrul de finante si buget, el conduce administrarea finantelor si a proprietatilor.

Citeste mai departe «Despre Ordinul Suveran de Malta»

Domeniile Nicoresti

DOMENIILE NICORESTI mic Despre Domeniile Nicoresti

Podgoria Nicoresti este un loc unde solul, clima, inclinatia, altitudinea si expunerea plantatiilor se impletesc cu relieful si sursele hidrografice si convietuiesc in armonie de sute de ani, lucru care nu i-a lasat indiferenti pe specialistii francezi care ii recunosc faima.

Exista documente care atesta autenticitatea si traditia Domeniilor Nicoresti, care, dupa anul 1989 a preluat plantatiile viticole de la fostele CAP-uri Unirea si Podgoria, acestea fiind atestate inca din anul 1706.

Domeniile Nicoresti are in proprietate plantatii cu o varietate de soiuri albe – Feteasca Alba, Feteasca Regala, Riesling Italian si Aligote, dar in special soiuri rosii – Babeasca Neagra, Feteasca Neagra, Merlot, Cabernet Sauvignon si Oporto.

S-au facut investitii mari pentru a putea beneficia de cele mai avansate biotehnologii de elaborare si maturare a vinurilor, asigurand respectarea autenticitatii arealului viticol, dar, in acelasi timp, dand posibilitatea de a satisface cele mai rafinate si pretentioase asteptari ale consumatorilor de vinuri. Vinurile rosii si albe de Nicoresti sunt exportate in Anglia, Germania si Israel.

Poate va intrebati cum au aparut cele doua denumiri Babeasca si Feteasca. Legenda spune ca in toamna anului 1474, armata lui Stefan cel Mare a purtat o batalie in acea zona cu armata turca, din care a iesit invingatoare. Ca sa-si cinsteasca ostenii, Stefan il trimite dupa mancare si bautura pe Hatmanul Nicoara, care ajunge intr-un sat si acolo gaseste la o baba niste vin tare bun pe care il duce voievodului. Stefan a ramas incantat de calitatea vinului si cand s-a terminat, a cerut sa i se mai aduca. Hatmanul s-a oprit a doua oara la casa unei fete tinere care vindea un vin diferit de primul, dar tot foarte bun, pe care l-a dus ostirii si lui Stefan. Atunci, Stefan cel Mare a dat porunca ca satul sa poarte numele Hatmanului Nicoara (Nicoresti), soiul de struguri din care era facut vinul adus de la baba sa se numeasca Babeasca, iar cel adus de la fata tanara Feteasca. Deci putem spune ca desi cele doua denumiri sunt intraductibile, ele te duc cu gandul la origini pur feminine care asociaza batranetea cu Babeasca si tineretea cu Feteasca.

Babeasca Neagra Premium este vinul cel mai reprezentativ al Domeniilor Nicoresti. Maturarea se face in butoaie din lemn de stejar 0,5-1 an, dupa care urmeaza invechirea in sticla 0,5-1 an si se obtine un vin care te indeamna sa umpli paharul la mesele zilnice sau la aniversari, zile onomastice, intalniri cu prietenii.

Vinurile din soiul Feteasca Neagra cuceresc prin culoarea dominata de un rosu aristocratic. Procesul de maturare al vinului se face in butoaie de stejar, minim 1 an si maxim 1,5 – 2 ani.

Vinul de Nicoresti a fost innobilat cu cateva inovatii tehnologice care se traduc prin cele patru cupaje obtinute:

  • Rubiniu de Nicoresti – Premium, un cupaj intre Babeasca, Feteasca, Merlot si Cabernet Sauvignon.
  • Daina Alba – cupaj de vinuri seci din soiurile Feteasca Alba, Feteasca Regala, Riesling si Aligote, un vin de cursa lunga, foarte potrivit pentru nunti si botezuri.
  • Daina Roze – un cupaj obtinut din soiuri rosii romanesti Babeasca Neagra si Feteasca Neagra, la care s-a adaugat si un accent frantuzesc cu ajutorul soiului Merlot.
  • Daina Rosu, un cupaj obtinut din Feteasca Neagra, Merlot, Babeasca Neagra si Oporto.

Crama domeniilor Nicoresti dateaza din anul 1936 si a fost construita de Asociatia Viticultorilor din Nicoresti. Ea asigura stocarea intregii productii de vin, dar si maturarea in butoaie a unei cantitati insemnate. Laboratorul asigura controlul microbiologic si fizico-chimic de rutina. Exista si o sala de degustare, atat a vinurilor din productia proprie, cat si a altor vinuri, pentru a se putea face o comparatie in vederea stabilirii pozitiei fata de vinurile de pe piata.

Recoltarea strugurilor se face doar manual, zilnic, de catre 30-40 de culegatori, de la mijlocul lunii septembrie pana la inceputul lunii noiembrie. Intr-un an se obtin aproximativ 1 200 000 litri de vin care se depoziteaza fara probleme in crama cu capacitatea de 1 400 000 litri.

Linia tehnologica de procesare este de ultima generatie si respecta reglementarile actuale ale UE. Dar nu numai utilajele sunt performante, ci si oamenii care lucreaza acolo si care mostenesc dragostea si invatamintele despre aceasta meserie chiar de la parintii lor, asa cum este si inginerul viticol care supervizeaza intreg procesul de productie de acolo.

Gica Popescu este in prezent imaginea Domeniilor Nicoresti.

Administrarea Domeniilor Coroanei Segarcea in timpul domniei Regelui Carol I

Regele Carol I pe langa mosiile sale cumparate ca oricare proprietar avea si 12 mosii ce i s-au dat de catre tara ca o zestre a Coroanei, in anul 1884 la propunerea lui Ion Bratianu. Pe aceste mosii regale a dorit sa arate cum trebuie sa fie dusa lupta impotriva saraciei si a prietenelor bune ale saraciei: lenea, lipsa de pricepere, gustul risipei (Gazeta Sateanului, nr 3/5-18 martie, 1901).

I-a fost dat regelui sa gaseasca de la inceput omul care avea sa-i inteleaga planurile si l-a facut general in razboiul impotriva saraciei pe Ion Kalinderu.

Regele stia ca omul nu crede ce aude; dar ceea ce vede nu poate sa nu creada. Cele 12 mosii zestre ale Coroanei, trebuia sa arate ce au facut ceilalti proprietari.

Ion Kalinderu prin administrarea Domeniilor Coroanei i-a invatat pe sateni sa-si faca locuinte curate si sanatoase; i-a deprins sa-si ingradeasca frumos curtea, sa aiba acareturi sanatoase pentru animale si pasari; i-a facut sa sadeasca pomi roditori, sa planteze cartofi, sa semene lucerna si legume, le-a aratat folosul ce aduc viermii de matase si albinele; le-a dovedit ce folos ia de la vitele tinute omeneste si bine ingrijite, daca stii sa prelucrezi laptele; a facut sa se inteleaga de ce folos este aratura adanca, maruntita, la vreme facuta pentru roada ogoarelor, a lamurit ca gunoiul este pastrat si la vreme pus pe camp este bogatie, aur.

Domeniile Coroanei au devenit modele pentru buna exploatare a pamantului in folosul omului, a prosperitatii sale. Era convins ca daca omul cauta pamantul, si acesta il cauta.

Ion Kalinderu intreprinde cateva masuri cu adevarat inspirate pentru mai buna cultivare a pamantului, pentru organizarea gospodariei, pentru schimbarea moravurilor si a traiului taranului materializate prin restrictii introduse in contractele de invoieli agricole, cum ar fi:

  • indatorarea fiecarui locuitor invoit in mosie sa-si imprejmuiasca curtea si gradina din jurul casei sale, in care scop si spre inlesnirea lor sa li se puna la dispozitie materialul necesar (pari si nuiele) din curataturile ce se fac anual in padure prin intermediul dijmei;
  • fiecare locuitor invoit sa fie obligat a cultiva cu cartofi fie la camp fie in gradina casei sale o suprafata de cel putin 6-10 ari, dar si alte legume ca: ceapa, usturoi, varza, castraveti, trebuincioase in hrana familiei sale. Samanta de cartofi i se da in primul an gratuit de catre Administratia Domeniului Coroanei;
  • sa fie obligat fiecare locuitor invoit sa puna in gradina sa anual cate un numar de 4 pana la 10 pomi roditori, ca : meri, peri, pruni, nuci, care erau dati gratuit din pepinierele Coroanei cu obligatia de a-i ingriji dupa recomandarile ce le primeau de la Domeniul Coroanei;
  • fiecare locuitor invoit era obligat ca gunoiul produs de la vitele sale sa fie utilizat mai intai pentru ingrasarea pamantului din gradina sa, iar prisosul sa-l care la camp si sa-l imprastie pe locurile de cultura;
  • nu se dadea voie locuitorilor a tine tauri intre vitele invoite pe domeniul la pasune, fiind cunoscut faptul ca asemenea reproducatori sunt intodeauna rau alesi, nedezvoltati deplin si prost hraniti din care cauza si urmasii sunt intodeauna piperniciti si rau conformati. Locuitorii invoiti erau obligati ca toate vacile lor de prasila sa le aduca in timpul montei la taurii Administratiei Coroanei, unde nu se percepe nici o taxa;
  • fiecare locuitor invoit in mosie cu locuri de cultura era dator a cultiva cate 10 arii cu canepa si in pentru care Administratia Coroanei executa aratura acestor locuri toamna, le insamanta primavara cu samanta sa (a Coroanei), locuitorul urmand sa culeaga, sa bata samanta, sa topeasca tulpinile si sa execute melitatul, iar dijma atat din fuior cat si din samanta era din doua una.

Fragment preluat din cartea de prezentare a Domeniilor Coroanei Segarcea – monografie realizata de Prof.Univ.Dr.Ing.Aurel Popa de la Universitatea din Craiova, Facultatea de Horticultura 2005.

Calendar istoric – Domeniul Casa Panciu

15.01.1588: Domnitorul Petru Schiopul daruieste printr-un Act domnesc, satul Oprisoaie (Sarbi) din Tinutul Putnei, Manastirii Berzuntul (Bogdana).

1661: Eustratie Dabija, mare proprietar de vii in Tifesti si Sarbi, ajunge domnitor al Moldovei.

1665: Gheorghe Duca devine domnitor al Moldovei, dupa moartea socrului sau, Eustratie Dabija, mostenind si viile domnesti din satul Sarbi.

12.01.1668: Domnitorul Ilias Alexandru intareste egumenului Manastirii Soveja, 4ha de vie din mosia voievodului Dabija Voda din satul Sarbii de Jos, Tinutul Putnei.

17.05.1676: Domnitorul Antonie Ruset pomeneste intr-un Act domnesc “via cu pomi” din Sarbii de Sus, din Tinutul Putnei.

07.03.1691: Domnitorul Constantin Cantemir, intr-un Act domnesc aminteste viile Manastirii Barnova din satul Sarbi, Tinutul Putnei.

Dupa 1707: Domnitorul Mihail Racovita doneaza o mosie cu vii din satul Sarbi, Manastirii Rachitoasa.

Dupa 1710: Manastirea Rachitoasa fondeaza in partea de nord a satului Sarbi, langa padure, Schitul “Codrii Sarbilor”, care curpindea peste 100 de ha “vie cu pomi”.

1806: Domnitorul Alexandru Moruzi cumpara o Mosie cu vii in satul Sarbi.

1863: Schitul Codrii Sarbilor este desfiintat, iar Mosia alcatuita din paduri, vie si arabil a fost confiscata de stat.

1874: Cea mai mare parte din proprietatile Mosiei fostului Schit “Codrii Sarbilor” a fost cumparata de familia Sclavone, o mica parte de familia Oancea, iar padurea a fost defrisata si improprietariti, mai tarziu, taranii din Sarbi.

Dupa 1948: Statul comunist a confiscat proprietatile familiilor Sclavone si Oancea infiintand Cooperativa Agricola de Productie (C.A.P.)

Dupa 1989: C.A.P. a fost desfiintata iar viile au fost atribuite locuitorilor din Sarbi.

2006: A inceput constituirea Domeniului Casa Panciu.

2011: Domeniul Casa Panciu detine 120 ha vie, 50 ha livada, crama moderna cu capacitate de 2 milioane sticle pe an.

2012: Se da in folosinta minihotelul Domeniului.

Toate documentele istorice pot fi vazute la muzeul Domeniului Casa Panciu.

 

Despre Domeniile Nicoresti

In “Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir mentiona ca in ierarhia valorica a podgoriillor din Moldova, Nicoresti se situa pe locul patru. Cea mai veche atestare documentara a localitatii Nicoresti dateaza din anul 1572, cand este mentionat satul Nicorestii de Jos, la o vanzare de vie din tinutul Falciului.

Legenda spune ca in toamna anului 1474 oastea lui Stefan cel Mare purta o batalie in aceasta zona cu armata turca. Iesind invingatori din aceasta batalie, Stefan cel Mare a dat porunca ca ostenii sa fie indestulati cu mancare si bautura. Hatmanul Nicoara porneste sa cerceteze imprejurimile, mergand pana in satul Nicoresti de astazi. Aici a gasit un vin bun, rosu, la o baba, l-a incercat si s-a indreptat spre locul de popas al oastei. Hatmanul trateaza cu vinul adus si pe voievod, care a ramas surprins de calitatea vinului. Pentru ca au ramas fara vin, Hatmanul se intoarce in sat pentru a mai aduce bautura oastei. De data asta se opreste la o casa unde o fata vindea un vin diferit de primul, dar la fel de bun. Hatmanul duce si acest vin ostirii, care se bucura de calitatea acestuia. Atunci Stefan cel Mare a dat porunca ca satul cu pricina sa poarte numele Hatmanului Nicoara (Nicoresti), soiul de fruct din care era facut vinul de la baba sa poarte numele de “Babeasca”, iar cel de la fata “Feteasca”.

Domeniile Nicoresti au o experienta de mai bine de 450 de ani in cultivarea, recoltarea si prelucrarea strugurilor de cea mai buna calitate. In proprietate sunt plantatii viticole cu o gama variata de soiuri albe (Feteasca Alba, Feteasca Regala, Aligote, Riesling Italian), dar mai ales rosii (Merlot, Oporto, Cabernet Sauvignon, Babeasca Neagra, Feteasca Neagra). Suprafata totala a plantatiilor viticole ocupa 250 de hectare. Crama Domeniilor Nicoresti dateaza din anul 1936, fiind una dintre cele mai vechi de pe teritoriul podgoriei si care a fost construita de catre Asociatia Viticultorilor din Nicoresti.

Dintre sortimentele cu care se mandresc Domeniile Nicoresti, mentionam: Babeasca Neagra Premium, Feteasca Neagra Premium, Rubiniu de Nicoresti Premium, Daina Rosu, Daina Alba si Daina Roze. Despre acestea vom vorbi mai multe in articolele ce urmeaza.